Început de rând

Un proverb spune că cine nu are bătrâni să-şi cumpere. Un proverb foarte adevărat. Şi totuşi te întrebi de ce îţi trebuie un bătrân în ziua de azi şi de ce merită să-i iubeşti. Am să vă dau un exemplu pentru care merită.

În chema Mihai. Avea părul rebel, dat cu mult gel, purta un tricou găurit, nişte blugi decoloraţi şi umbla desculţ. Aşa s-a îmbrăcat în toţi cei patru ani de facultate. Avea o minte strălucită, o gândire mai degrabă ezoterică, dar foarte luminoasă. Cândva în cei patru ani petrecuţi în amfiteatre, Mihai s-a întâlnit cu adevăratul Isus şi s-a convertit.

Peste drum de campus se afla o biserică renumită, foarte conservatoare. Tare îşi doreau membrii ei să iniţieze o lucrare printre studenţii de campus, dar nu prea ştiau ei de unde şi cum să înceapă.

Într-o zi, Mihai a hotărât că vrea să viziteze biserica. Zis şi făcut! A intrat pe uşa bisericii desculţ, cu tricoul lui găurit şi blugii soioşi şi cu părul gelat în toate direcţiile. Serviciul divin începuse deja, locurile erau aproape toate ocupate, aşa că Mihai a luat-o pe culoarul central al bisericii căutându-şi cu privirea un loc. Nicio şansă! Niciun loc liber! În timp ce Mihai înainta preocupat spre amvon, oamenii au început să se foiască pe scaunele lor, dar nimeni n-a comentat nimic. Mihai se afla deja la câţiva paşi de amvon, când şi-a dat seama că nici măcar în primele rânduri nu era niciun loc liber. S-a uitat în jur şi în cele din urmă, s-a aşezat pe covorul cu arabescuri, chiar în faţa amvonului.

Ce-i drept, comportamentul lui Mihai n-ar fi ridicat niciun semn de întrebare la o întâlnire studenţească, însă nu se întâmplase niciodată, dar chiar niciodată aşa ceva în respectabila biserică de peste drum de campus! Oamenii îşi dăteau coate, iar atmosfera era la fel de încărcată ca înaintea unei furtuni. Pastorul, care urmărea totul de după amvon, observase că din spatele bisericii, din chiar ultimul rând, se ridicase unul dintre diaconii bisericii şi o pornise încet spre Mihai.

Diaconul era pe la 80 de ani, cu părul de un alb ca spuma laptelui, îmbrăcat la costum „în patru ace” (inclusiv vestă!) – după toate aparenţele un om evlavios, foarte elegant, respectabil şi politicos. Da, se folosea de un baston la mers şi se îndrepta încet, dar hotărât spre acest tânăr cu comportament atât de ciudat. Şi toată lumea era de acord că diaconul nu putea fi chiar deloc condamnat pentru ceea ce urma să facă. Cine ar fi putut să-i pretindă unui om de vârsta lui, cu o educaţie cât se poate de aleasă şi o viaţă vădit impecabilă, să înţeleagă un amărât de student ce şi-a găsit să ocupe loc nici mai mult, dar nici mai puţin decât pe covorul din faţa amvonului?

I-a trebuit foarte mult diaconului până să ajungă la Mihai. În biserică se aşternuse o tăcere de mormânt. Se auzea doar bocănitul uşor aritmic al bastonului pe culoarul bisericii. Toţi ochii erau pironiţi asupra bătrânelului cu bastonul. Dacă ar fi căzut un ac, până şi îngerii din ceruri i-ar fi auzit ecoul!

Pastorul era la fel de tăcut ca toţi ceilalţi. Toţi, dar absolut toţi aşteptau cu sufletul la gură deznodământul. În cele din urmă, bătrânul diacon a ajuns în dreptul tânărului. S-a oprit. S-a uitat spre el şi …a lăsat să-i cadă bastonul la picioarele lui, după care s-a aplecat încetişor, cu vizibil efort, înspre studentul nostru… De fapt, s-a aşezat cu mare greutate lângă el, pe covor, astfel încât băiatul să nu mai fie singur.

Tăcere deplină. Nimeni, niciun cuvânt. Dar nu de indignare, ci de emoţie. Când a reuşit să-şi învingă emoţia, pastorul a rostit cu voce gravă:

- Probabil că peste câteva zile nu vă veţi mai aduce aminte ce vă voi predica în cele ce urmează. Dar nu veţi uita ceea ce tocmai aţi văzut desfăşurându-se înaintea ochilor dumneavoastră.

Tocmai m-am întors dintr-o expediţie de o săptămână printre colegii noştrii europeni şi am foarte multe de spus. În mare nu prea de bine. Va trebui să mă iau din nou de politicienii noştrii dar şi de oamenii care formează poporul român. Una peste alta mi-am dat seama că articolul în care am dat motive pentru care merită să iubeşti România este 100% adevărat. România are peisaje chiar superbe ceea ce am văzut foarte puţin cât am stat pe afară. Pe afară au oraşe frumoase, dar în afara lor consider că stăm mai bine. Chiar avem femei frumoase. Pe la unguri, austrieci, nemţi sau francezi nu prea se găsesc. O săptămână întreagă nu am văzut nicio o femeie frumoasă la ei. Mâncărurile lor sunt bune, dar nu ca la noi. Pe scurt: am avut dreptate.

Să revin la oile noastre. Am constat o diferenţă cam ca de la cer la pământ între noi şi ei, începând de la oameni şi până la economie. Ştiam că ea există, dar nu credeam că poate fi atât de mare. Am fost uimit să văd că pe afară lumea nu se grăbeşte, nu aleargă, nu se supără. Acolo este altă lume. La noi toată lumea se grăbeşte, se supără imediat şi te-ar tranşa dacă s-ar putea. Cât am stat printre cei de afară, nu am auzit claxoane, nu am văzut oameni supărăcioşi sau certuri din fel de fel de motive. Mai mult, până şi fumătorii erau reprezentaţi foarte slab la ei. Pe stradă nu prea se fumează.

Traficul este foarte aerisit. Foarte rar vezi câte un mic blocaj, dar care se risipeşte imediat. Dacă prin Viena erau la putere bicicliştii, prin Paris motocicliştii erau foarte bine reprezentaţi. Pe la noi multe maşini. La capitolul maşini cu siguranţă, noi avem maşini de lux pentru toţi europenii, pentru că pe la ei nu dai la fiecare colţ de maşini de lux.

Un alt aspect pe care vreau să îl amintesc este faptul că pe la noi, nu prea sunt puncte turistice. Spre exemplu, Parisul este plin de astfel de puncte turistice. Arhitectura oraşului este în aşa fel încât poţi spune că tot Parisul este un muzeu. Îţi vine să-i baţi pe cei care au adus Bucureştiul la un asemenea dezastru.

Ca şi economie aş spune despre T.V.A. Dacă la noi este de 19%, în Austria T.V.A.-ul este 10%, iar în Franţa 5%. Cu toate astea mâncarea la noi este mai ieftină, dar salariile pe la ei sunt mult mai mari decât la noi. Sunt curioas dacă se va micşora T.V.A.-ul şi la noi. Măcar să fie de 10%. Nu mai vreau să spun prea multe despre noi şi despre ei. Acum sunt acasă şi vreau să am mai multă răbdare cu România.

Odată cu intrarea în UE se pare că Grădina Zoo Băneasa, nu corespundea normelor europene. Cu alte cuvinte şi animalele au intrat în UE, drept urmare trebuie să li se asigure şi lor condiţii demne de Uniunea Europeană. Aşa că au început discuţiile. Cam cât trebuie investit pentru asigurarea acestor norme europene. Alţii, (Ministrul Mediului şi Dezvoltării Durabile, cu Attila Korodi în frunte), s-au gândit că locul grădinii fiind unul foarte bine plătit ar putea să închidă Grădina Zoologică şi ar trage ei ulterior sforile cu terenul pe care se află acum Grădina Zoologică. Ei au spus că motivul îl reprezintă neîndeplinirea condiţiilor necesare de spaţiu, igienă, hrană şi condiţii de iarnă şi că pentru animalele rămase fără adăpost se vor găsi alte locaţii. Primarul Adrian Videanu a intervenit şi a dat asigurări că Grădina Zoologică nu se va închide atâta timp cât el este primar.

Într-un final acelaşi Attila Korodi, a spus că nu se va mai închide Grădina Zoologică Băneasa. Mai mult, Attila Korodi le-a promis administratorilor parcului că le prelungeşte cu încă cinci ani autorizaţia de funcţionare. Cât despre litigii, ministrul spune că în prezent există un proiect de lege în Camera Deputatilor, conform căruia toate grădinile zoologice din ţară ar putea fi declarate zone de utilitate publică.

Astăzi am mers şi eu la Grădina Zoologică şi vă pot spune că animalele arată bine cu mici excepţii, iar de călcat în picioare nu poate fi vorba. Mai mult Grădina Zoologică se dezvoltă. Interesant este că cei din conducerea grădinii zoologice, şi-ar fi putut dezvolta singuri spaţiile dacă ar fi dat amenzi celor care încalcă legiile instituţiei. Mă uitam câtă lume trece de marginea de siguranţă, câtă lume hrăneşte animalele şi câtă lume fotografiază sau filmează deşi acest lucru este interzis. Cred că dacă se dăteau amenzi, încasările pe amenzi erau mai mari decât cele din urma vânzării biletelor, având în vedere că taxa de intrare este de numai 1.5 RON.

Ba chiar aş propune o ofertă promoţională: “La trei amenzi plătite, pe a patra ţi-o plătim noi!”

Regula de bază pentru a vorbi în termeni înformatici e simplă : se ia un cuvânt în engleză şi se “romanizează”

 Exemple:

 - Dacă, la restaurant, ospătarul întârzie îi zici : “Heiiii!.. Ce faci, ţi-ai luat un timeout?”

 - Încerci să aprinzi televizorul de la telecomandă, dar nu reuşeşti. Nu zici “Ciudat, Televizorul nu se aprinde!”, ci : “Ciudat. Televizorul nu bootează!”

 - La o sărbătoare unde se serveşte tort, n-o să zici “Taie te rog tortul în felii !”,ci “Splitează te rog tortul”

 - Când ţi-e sete, nu-i propune colegului să mergeşi  la terasa din colţ ci zi-i “hai să facem un mic download la providerul din colţ!”

 - Dacă nu poţi trage apa la toaleta o să spui “Cred că toaleta are un bug!”

 - Dacă vrei ca amicul tău să dea sonorul mai mic, îi spui “să pună muzica în background”

 - Dacă vezi că îi e dificil să şi scrie să te şi asculte în acelaşi timp, îi zici “Ce, nu eşti multitask?”

 - Dacă cineva nu-ţi răspunde când discuţi cu el, faci remarca : “Nu prea-i interactiv, amicul!”

 - Dacă vrei să faci pipi, întrebi care-i path-ul spre toaletă.

 - Dacă maşina cuiva dă rateuri îi spui că trebuie s-o debugheze.

 - Când îi recunoşti cuiva scrisul, spui “I-am recunoscut fontul.”

 - N-o să zici niciodată “Aprinde te rog lumina!”, ci “Fă şi tu click pe întrerupătorul ăla!”

 - N-o să spui “Ia-o de la capăt”, ci “Fă un Retry”

 - Dacă ai fost la medic să-ţi faci nişte analize, o să spui “Am fost să-mi fac un scandisk”

 - O să spui “Trebuie să dilim toate ricordurile” , în loc de “Trebuie să ştergem orice urmă”

 - Când cineva îţi vorbeste prea repede, îi zici “Hei, mai uşurel că fac overflow!”

Lista poate continua. Totul ţine de inventivitatea fiecaruia şi cunoştinţele de limbi străine