Un film fără spectatori

Viaţa bate filmul zice o vorbă. Şi îl bate rău. Te uiţi la filme şi bineînţeles că îţi este greu să crezi ce vezi acolo. Ba mai mult, parcă toate sunt la fel. Deja ştii la ce să te aştepţi, iar dacă finalul se întâmplă să fie altfel decât sperai să fie parcă spui că filmul nu a avut final şi aştepţi eventual partea a doua.

Este cu mult mai interesant că viaţa fiecărui om este mult mai complexă decât un film şi nu vei şti ce are de gând să facă. Nu poţi şti dacă ziua de mâine va fi ca cea de astăzi sau mai mult, dacă va mai fi, spre deosebire de filme unde te aştepţi ca actorul principal să prindă ziua de mâine pentru că fără el filmul e egal cu zero.

Este cu atât mai interesant că deşi filmele sunt atât de banale ele tot sunt urmărite de milioane de oameni cu o atenţie sporită. Dacă stai şi te gândeşti puţin îţi dai seama că viaţa unui om este mult mai interesantă decât un film. Încearcă numai să urmăreşti viaţa de zi cu zi a celor apropiaţi şi vei vedea că e interesantă. Tot mai puţină lume îşi face timp să urmărească acel film adevărat. Filmele reale ale căror personaje principale sunt chiar cei dragi sunt mai interesante. Mai mult poţi avea o influenţă în ceea ce priveşte scenariul. Fiecare îşi scrie scenariul cum doreşte şi în funcţie de prietenii pe care îi are şi doreşte să-i transpună într-un personaj.

Cu toate că aceste filme sunt mult mai complexe şi te pot ţine cu sufletul la gură ele au cei mai puţini spectatori…poate chiar deloc. Indiferenţa spectatorilor omoară regizorii. Cu toate că viaţa reală oferă cele mai frumoase comedii, tragedii, drame, filme horror sau filme de dragoste, se pare că nimeni nu este atras de acestea şi astfel scaunele rămân goale. O viaţă reală care nu interesează pe nimeni. Fantezia se vinde mai bine.