Suflet pustiu
După mult timp, mai am întrebări
Te analizez, te văd, mă mir de tine,
Mă mir de mine.
Regret că am ajuns să te cunosc,
Sau nu regret, nici nu mai ştiu.
Au trecut 2 ani, chiar 3
şi încă mai caut un răspuns
să-mi spună ce ai fost…
ai fost înger, ai fost demon?
Arunc acuma tot din mine,
amintiri, cuvinte, te-arunc pe tine.
Şi dacă n-ai fost tu ce căutam,
de ce încă exişti în gândul meu?
Şi dacă te-ai gândit numai la tine,
de ce-am făcut atâtea pentru tine?
Te regret, te plâng, încă te caut
printre urmele-ţi lăsate-n viaţa mea.
Te reneg, te urăsc, te compătimesc
pentru golul ce-l trăiesc acum,
dar zâmbesc, râd şi te iubesc
pentru că m-ai salvat de tine.
Şi totuşi,
dacă ştiai că-mi vei face rău,
de ce ai continuat?
Şi dacă nu am însemnat nimic
de ce te mai interesezi de mine?
Şi dac-acum ţi-e bine
de ce mă amărăşti
şi nu mă laşi ca să te uit?Tot ce mai păstrez de la tine
rămâne ce mi-ai dăruit…
o cutie goalăCristi Creveniceanu 13 iulie 2008
Foarte frumoasa poezia.Felicitari.Imi place,si poate ca imi place si mai mult ptr ca ma regasesc in versurile ei,desi sunt sigura ca multe alte persoane traiesc acelasi sentiment….trist dar adevarat.
Oricum…sper sa nu te superi, ti-am “furat-o” si am salvat-o in mail
mă bucur că îţi place
nu mă supăr că ai “furat-o” 
[...] si vesnic actuala, poezia lui Cristi, suflet pierdut . Titlul postului meu a fost inspirat de [...]