Pentru cei care încă nu aţi observat m-am mutat
Mă puteţi găsi la http://la-creve.info
Paaaaaaa lume :D
10 09 2009Comentarii : Lasă un comentariu »
Categorii : Amintiri
Memories
4 06 2009
Nu ştiu când vi s-a întâmplat vouă ultima dată, dar eu săptămâna asta am avut ocazia să retrăiesc câteva momente petrecute cu ceva ani în urmă. Momente dragi de care mi-am amintit şi asta nu doar odată. Prima dată s-a întâmplat lunea asta când am avut ceva treabă chiar în cartierul unde am copilărit şi nefiind presat de timp am ales să o iau agale la pas printre străzile pe unde mi-am făcut cele mai multe şi urâte julituri, pe unde mă băteam cu băieţii dar şi cu câinii, pe unde îmi pierdeam vocea pe la jocuri şi pe unde alergam până simţeam că a plecat din mine şi ultima picătură de energie.
Am luat-o uşor la pas doar pentru a putea să stau la taclale cu amintirile mele pentru că doar ele pot să înţeleagă ce am simţit când am revenit acasă. Am rămas surprins să văd că foarte multe nu s-au schimbat, dar în special blocul unde am stat a rămas perfect la fel. Aceaiaşi uşă galbenă şi urâtă şi acelaşi aspect. Nimic schimbat ca şi cum nu am pierdut nimic în tot timpul cât nu am mai trecut pe acolo, iar asta m-a ajutat să îmi vină în faţa ochilor pe loc imagini cu ce făceam acum vreo 10-15 ani. A fost un moment pe care l-am savurat din plin.
Apoi mi s-a întâmplat să vorbesc la telefon cu o prietenă şi mi-am amintit alte evenimente de acum 10 ani pe care foarte probabil am să le descriu cu altă ocazie. A fost o altă ocazie în care am savurat amintirile tocmai reîmprospătate. Am vorbit cam mult dar mie mi-a plăcut
După ocazia asta, ca o cireaşă de pe tort, ieri m-am întâlnit cu un coleg din Şcoala Generală şi chiar mi-a făcut plăcere să-l revăd. Dincolo de faptul că a mai crescut nu se schimbase deloc. Am stat de vorbă puţin şi ne-am mai amintit de una de alta.
Săptămâna asta a fost săptămâna amintirilor din copilărie…şi nu sunt puţine.
Comentarii : 5 Comentarii »
Etichete Amintiri, cartier, Copilărie, memories
Categorii : Amintiri, Copilărie, Realităţi
Amintiri din copilărie – Episodul 4 – Integrarea
9 04 2009Niciodată dacă te vei chinui să îţi aminteşti câte ceva despre copilărie nu vei reuşi să îţi aminteşti chiar totul şi în ordinea exactă. Asta este o constatare care a trebuit să o recunosc oricât de mult mi-aş fi dorit să o contrazic. Oricât aş vrea eu amintirile mi le reîmprospătez numai în anumite ocazii când mai aud ceva asemănător şi la alţii. Imediat îmi amintesc păţaniile dar niciodată nu mi le amintesc dacă stau şi încerc să mi le amintesc forţat.
Un alt amănunt este că şi dacă mi le aduc aminte, oricât aş încerca să le povestesc cât mai bine, îmi dau seama că tot nu au farmecul imaginilor din mintea mea. Oridecâte ori ajung în locuri de care sunt legat emoţional parcă stau şi povestesc amintirile cu acele locuri. Am impresia că numai acele locuri mă înţeleg întocmai şi oricât aş încerca să prezint cuiva acele amintiri prezentându-i şi locurile unde s-au întâmplat, tot nu le va gusta aşa cum aş vrea eu.
Zilele astea mi-am amintit că fiecare copil încearcă să se integreze într-un grup, iar atunci când sunt mici, copiii sunt destul de afectaţi dacă nu reuşesc să îşi facă prieteni. Eu ştiu că am avut patru prieteni foarte buni dinainte să plec la şcoală: trei băieţi şi o fată. Total opus de ce urma să fie când am crescut. Acum am multe prietene şi mai puţini prieteni
Primul prieten aş vrea să îmi aduc aminte cum mi l-am făcut dar nu îmi amintesc. Personal cred că ne-am împrietenit doar pentru simplul fapt să el stătea la etajul doi şi eu la etajul trei, apartamentele fiind pe aceiaşi coloană, iar cum mama o vizita pe vecina foarte des era şi normal să ne împrietenim şi noi. Acest prieten însă a plecat din ţară destul de repede şi nu prea am apucat să ne facem prea multe amintiri împreună. Ştiu doar că mi-a cunoscut muşcăturile
Alături de ceilalţi doi băieţi ştiu că făceam un trio foarte reuşit. Ne încurajam la tâmpenii precum găina la tăiere. Astea însă altădată pentru că acum vorbim despre cu totul altceva. Ce a fost cu totul interesant a fost că am avut şi o prietenă foarte bună asta cu toate că atunci când eram mic nu prea îmi plăcea să stau cu fetele. Aveam eu trio-ul meu, ori mergeam la un tenis de picior, ori fotbal (bineînţeles dacă jucau şi celelalte două treimi ale trio-ului), iar singurele jocuri pe care le făceam şi care includeau fete erau cele de echipă. Oricum era ceva nou să îmi petrec mai mult timp şi cu o fată. Acum chiar îmi propun să o vizitez pe fată pentru că nu am mai văzut-o de vreo cinci ani şi chiar ar fi frumos o revedere
Integrarea într-un grup de prieteni era uşoară atunci. Trebuia doar să vă placă un singur lucru comun şi eraţi cei mai buni prieteni. Astăzi lucrurile sunt mai complicate atunci când vrei să îţi faci nişte prieteni. Dacă e ceva ce regret este că timpul trece şi eu cresc. Dar mai am o opţiune: o să mă mai copilăresc din când în când
Comentarii : 1 comentariu »
Etichete Amintiri, baieti, copii, Copilărie, fete, integrare, prieteni
Categorii : Amintiri, Copilărie, Realităţi, Umor
Come back memories
19 03 2009Azi am ajuns după mult timp într-un loc unde nu am mai fost din primul an de facultate: sala de lectură a facultăţii. Staţi liniştiţi că nu am ajuns cu scopurile cu care ajungeam în primul an de facultate. Nu m-am dus ca să lecturez şi m-am dus să ţin de urât unui coleg şi cum nu aveam nimic mai bun de făcut decât să stau degeaba am scos telefonul şi m-am jucat pe el până i-am terminat bateria. Totuşi faptul că am revenit după atâta timp într-un loc unde am ceva amintiri a fost plăcut şi mi-a trezit câteva amintiri. În primul rând am fost uimit să văd cât de goală era sala de lectură. Când mergeam în primul an, sala de lectură era destul de aglomerată iar astăzi când şi când mai venea câte cineva să mai caute ceva.
Când ajunsesem erau două persoane într-o sală cu o capacitate destul de mare. Să tot fie vreo 40 de mese în sala de lectură a facultăţii. Din aceste două persoane una stătea la calculator pe Internet şi decât una lectura. O altă amintire care mi-a venit în minte a fost ce făceam când frecventam sala de lectură. În primul an aveam un orar foarte urât cu ferestre cam multe şi cam mari ceea ce mă făcea să vin la sala de lectură. Într-o zi în primul an am hotărât cu câţiva colegi că ar fi bine să mergem la sala de lectură şi să învăţăm pentru că avem pauză 6 ore după care avem examen. Era un examen stabilit în afara sesiunii pentru a ne elibera puţin şi să avem mai mult timp de învăţat în sesiune pentru celelalte examene. Zis şi făcut. Am mers la sala de lectură cu gândul să învăţăm pentru examen, numai că socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg şi timp de 6 ore am râs copios deranjând pe toată lumea. Din 6 ore cred că numai 30 de minute am reuşit să citim ceva. Spre surprinderea noastră am luat toţi examenul.
În urma reîntoarcerii la sala de lectură astăzi am mai simţit un sentiment. M-am simţit cum m-am simţit atunci în primul an: neştiutor. Dacă nu am mai dat de vreo 4 ani prin sala de lectură uitasem că e nevoie să mă semnez într-un registru. La fel ca atunci când am intratp în anul 1 în sala de lectură. Nici atunci nu ştiam că e nevoie de aşa ceva. Astăzi i-am dat bibliotecarei aceiaşi replică: habar n-am avut că e nevoie să mă trec în registru!
)
Tot astăzi legat de primul an mi-am amintit şi cum am ajuns la facultate şi cum au decurs lucrurile. Ţin minte că mam dus cu mama la înscriere la facultate şi am ales Facultatea de Biotehnologii din Agronomie. M-am dus să dau interviul şi când a văzut tipa de acolo media de la BAC a spus: păi cu media asta intri în primii 10. Anul trecut aşa a fost. Fericit să aud asta m-am înscris. După prima săptămână de înscrieri eram al 5 lea. Fericit am zis că pot pleca în TinSerV (tineri în serviciu voluntar), aşa că am plecat din Bucureşti. După a doua săptămână de înscrieri primesc telefon de la mama: ai intrat la facultate…EŞTI STUDENT!Wow, răspund eu şi continui: al câtelea am fost? Nu am primit însă răspunsul pe care îl aşteptam. Am aflat că nu intrasem la Facultatea de Biotehnologii. După a doua săptămână ajunsesem al 160 lea sub cele 60 de locuri de la buget şi intrasem la Facultatea de Zootehnie.
Bineînţeles că neştiind ce e aia am întrebat curios: dar eu m-am înscris la Biotehnologii…cum adică la Zootehnie? “Păi ştii, au venit mulţi cu medii de 10 şi nu ai mai intrat şi te-am înscris eu la Zootehnie.” Eu nu ştiam dacă să mă bucur sau nu pentru că nu ştiam ce e aia Zootehnie că de…nu ai de unde să ştii ce e aia Zootehnie într-o ţară în care nu prea există Zootehnie (cel puţin acum 5 ani nu prea auzisem nimic de domeniul ăsta). Cert e că la final a rămas să merg la facultate şi să văd cu ce se mănâncă şi uite că am văzut şi nu m-a mâncat ea pe mine
Acum termin şi gata tot. Încă mă întreb cum e posibil să termini o facultate care nici nu ştii cu ce se mănâncă şi mai mult să nu ştii de existenţa ei…
Comentarii : 2 Comentarii »
Etichete back, come, facultate, lectura, memories, sala, sala de lectura
Categorii : Amintiri, Realităţi, Umor














Părerea ta