Început de rând

Am pregătit un calup de reclame reuşite ca să vadă şi românii ce sunt alea reclame Enjoy

Nu puţine sunt persoanele care îşi ies uşor din sărite. Mai ales dacă le dai un ajutor acest lucru este şi mai uşor. Trăind în Bucureşti am avut ocazia să văd cum se enervează cel mai des oamenii şi din ce motive. Bucureştiul fiind un oraş stresant are foarte multe cazuri de oameni stresaţi care reacţionează pe măsură.

Să enumăr câteva lucruri care îi enervează pe oameni şi care îi face să se certe. În primul rând oamenii de ceartă din cauza banilor. Banul e ochiul dracului şi nu degeaba l-am pus pe primul loc. Din cauza banilor se ajunge la mari scandaluri (cel puţin în Bucureşti).

Un alt motiv pentru care lumea se ceartă este aglomeraţia. Încearcă să te urci în transportul în comun dimineaţa şi o să vezi ce frumos vorbesc oamenii între ei. Nici şoferii nu sunt excluşi de la regulă. Imediat ce apare aglomeraţia, parcă oamenii nu mai au loc unii de alţii şi se lasă cu ceartă.

Un alt lucru care irită oamenii ar fi atunci când cel din faţa ta merge prea încet. Observ foarte mulţi oameni care atunci când au în faţa lor pe cineva care merge prea încet mai că l-ar împinge sau l-ar bate dacă s-ar putea. De cele mai multe ori se termină printr-o replică răutăcioasă.

Continui lista prin a aminti indiferenţa. Încearcă să tratezi pe cineva cu indiferenţă şi vei vedea ce rezultat ai. Cu siguranţă că acea persoană te va urâ mai mult ca atunci când i-ai fi făcut ceva.

Transpiraţia şi mirosurile specifice sunt iar nişte amănunte care irită mulţi oameni care devin recalcitranţi şi apoi chiar nervoşi.

Nesimţirea oamenilor care se gândesc doar la persoana lor fără a se gândi dacă ceea ce fac îi afectează pe cei din jurul lor.

Prostia şi încăpăţânarea. Acestea două enervează pe multă lume la culme, mai ales când se găsesc împreună. Chiar şi separat sunt destul de problematice.

Pe mine personal fumul de ţigară mă irită foarte tare. Sunt momente în care i-aş bate pe toţi fumătorii pentru că oriunde te-ai duce se găseşte cineva să-ţi sufle fumul de ţigară în nas.

Lista este mai lungă de atât. Dacă vreţi să o completaţi puteţi să o faceţi

Viaţa bate filmul zice o vorbă. Şi îl bate rău. Te uiţi la filme şi bineînţeles că îţi este greu să crezi ce vezi acolo. Ba mai mult, parcă toate sunt la fel. Deja ştii la ce să te aştepţi, iar dacă finalul se întâmplă să fie altfel decât sperai să fie parcă spui că filmul nu a avut final şi aştepţi eventual partea a doua.

Este cu mult mai interesant că viaţa fiecărui om este mult mai complexă decât un film şi nu vei şti ce are de gând să facă. Nu poţi şti dacă ziua de mâine va fi ca cea de astăzi sau mai mult, dacă va mai fi, spre deosebire de filme unde te aştepţi ca actorul principal să prindă ziua de mâine pentru că fără el filmul e egal cu zero.

Este cu atât mai interesant că deşi filmele sunt atât de banale ele tot sunt urmărite de milioane de oameni cu o atenţie sporită. Dacă stai şi te gândeşti puţin îţi dai seama că viaţa unui om este mult mai interesantă decât un film. Încearcă numai să urmăreşti viaţa de zi cu zi a celor apropiaţi şi vei vedea că e interesantă. Tot mai puţină lume îşi face timp să urmărească acel film adevărat. Filmele reale ale căror personaje principale sunt chiar cei dragi sunt mai interesante. Mai mult poţi avea o influenţă în ceea ce priveşte scenariul. Fiecare îşi scrie scenariul cum doreşte şi în funcţie de prietenii pe care îi are şi doreşte să-i transpună într-un personaj.

Cu toate că aceste filme sunt mult mai complexe şi te pot ţine cu sufletul la gură ele au cei mai puţini spectatori…poate chiar deloc. Indiferenţa spectatorilor omoară regizorii. Cu toate că viaţa reală oferă cele mai frumoase comedii, tragedii, drame, filme horror sau filme de dragoste, se pare că nimeni nu este atras de acestea şi astfel scaunele rămân goale. O viaţă reală care nu interesează pe nimeni. Fantezia se vinde mai bine.

Nu am să comentez niciun meci de la EURO 2008. Nici înainte de a se juca şi nici după ce s-a jucat. Nu văd de ce aş face-o. Sunt mulţi alţii care îşi tot dau cu părerea despre meciuri şi oricum şi-o dau degeaba. Nu o să mă iau de niciun jucător, (apropo, Nicoliţă nu a dat nici un autogol), nu o să mă iau nici de vreo echipă, antrenor sau arbitru.

Nu am să fac niciun comentariu despre EURO 2008. Avem persoane care nu fac altceva decât să comenteze. Şi aşa sunt destui. Avem comentatori sportivi la TVR care nu mai au nevoie de caracterizare