Fiecare om în faţa problemelor, iar aici mă refer la probleme în adevăratul sens al cuvântului, trece prin câteva faze. În funcţie de fiecare aceste etape pot să fie mai multe sau mai puţine dar în mare parte ele sunt prezentate în următorul clip. Mi se pare foarte real şi vă invit să îl vedeţi.
În ultimul timp am fost cam plecat şi asta cred că s-a văzut şi pe aici. Cel puţin în ultimile două săptămâni am stat pe acasă vreo 3-4 zile. Aproape că uitasem cum este patul de acasă (vorba unei prietene: “mă mir că nu a băgat divorţ de tine patul”). Ultima escapadă a fost în Vatra Dornei într-o tabără cu cortul care s-a vrut a fi o relaxare totală care totuşi nu a fost chiar cum mi-am dorit deoarece vremea a fost de partea mea doar pentru două zile în rest fiind cod galben…
A fost totuşi o tabără în urma căreia am schimbat câteva idei pe care le aveam înainte. A fost ceva interesant şi chiar mi-a părut rău că am plecat cu 3 zile mai devreme (am început să mă cojesc deja, dar nu ăsta e motivul pentru care îmi pare rău că nu am mai stat 
). Dacă te-ai aflat printre acele persoane care mi-au trimis mesaje sau au încercat să mă sune dar nu au primit răspuns sau au auzit în receptorul telefonului: “abonatul apelat nu poate fi contactat, vă rugăm să reveniţi”, vreau să vă spun că nu am mai avut baterie la telefon vreo 3 zile La sfârşitul săptămânii iar plec. De data asta la mare şi o să am baterie la telefon. Poate acum nimeresc vreme bună şi îmi continui bronzul 
P.S: Dacă vedeţi că trece prea mult timp şi nu scriu nimic daţi-mi un apel pe telefon şi vedeţi ce fac 
Şti Doamne?
Eu ţi-am promis că o să merg cu Tine pân-la moarte
şi-aşa voi face.
Mai şti ceva?
Eu de mic umblu cu Tine şi învăţ tot ce mi-ai dat
şi nimeni nu va schimba asta vreodată.
Mai e ceva Doamne…
Eu nu ţi-am spus vreodată “să Te ferească Dumnezeu”
şi n-am Să-ţi spun asta nicând…
Eu niciodată n-am s-adorm când e mai important
Nu,nu sunt ca Petru…
Eu niciodată n-am să spun “nu Îl cunosc, n-am fost cu El!”
Nu Doamne, eu nu sunt ca Petru!
Şi niciodată cu sabia te voi păzi
pe nimeni eu nu voi răni
căci Doamne, eu nu sunt ca Petru!
Eu niciodată nu voi auzi cocoşul Doamne
şi niciodată nu voi plânge-amar căci Te-am trădat!
Eu Doamne, nu-s ca Petru!Tu Petre ai gândit tot ce ai spus când te făleai?
Tu te-ai gândit când sabia ai scos-o?
Eu am să fiu mult mai atent ca tine
căci eu nu sunt ca tine!
Spune-mi Petre!
Tu te-ai gândit atunci când în grădin-ai aţipit
Că Domnul pentru tine-a suferit?
Eu n-am să fac ca tine Petre…
căci eu nu sunt ca tine!
Mai spune-mi Petre
când de Domnul te lăsai nu te-ai gândit
că ceru-ntreg pe tine te-a iubit?
Nu te-ai gândit de cine te-ai lăsat?
Eu nu-s ca tine Petre
Nu sunt ca tine!
Mai spune-mi Petre
Cum te-ai simţit când până-nzori cocoşul a cântat?
Ai regretat cele făcute cu adevărat?
Eu n-am să-jung pânăn-tracolo Petre
căci eu nu sunt ca tine!Eu pe Domnul îl iubesc şi ca tine n-am să fac
căci ştiu pentru cine a luptat
eu nu-s ca tine Petre
şi totuşi semănăm…
Şi tu ai spus ce-am spus şi eu,
şi totuşi… ai fugit în faţa morţii
şi tu ai vrut ca după El să mergi mereu
şi totuşi… te-ai ascuns când tu ai dat de greu
şi tu ai vrut un sprijin ca să-I fi şi în clipele mai grele
şi totuşi ai adormit şi tu fără să vrei
Doamne sunt şi eu ca Petru?
Ce am să fac?
Te voi urma?
Te voi trăda?
Spune-mi Doamne…sunt ca Petru?Cristi Creveniceanu – 11 iulie 2009
V-am spus eu că o bucurie nu vine niciodată singură. După ce duminică mama a luat licenţa cu 8.80, ieri şi azi am susţinut eu examenul de licenţă. Au fost două zile super okay în care chiar dacă aş putea spune că am avut ghinion la alegerea materilor şi biletelor până la urmă totul a fost okay. Nota finală: 9 Parcă aş fi vrut măcar 9,50 dar să nu îl spăr pe Dumnezeu cu nemulţumirea mea. Se putea şi mai rău. Faza e că eu presimt că nu sunt astea singurele bucurii. Vor mai urma şi altele după astea. Presimt eu aşa cu un al şaselea simţ prezent de fel pe la femei 
Când vorbeşti cu sexul frumos prea mult începi să preiei anumite lucruri: cred că m-am ales cu intuiţia feminină .
Acum după ce am terminat facultatea (după 17 ani de tocit bănci), sincer nu îmi vine să cred şi parcă mă aştept ca mâine să merg la cursuri (deh…obişnuinţa). Azi am trecut pe lângă cabinetul unde se eliberează diplomele şi mi-am amintit cum treceam eu pe lângă el mereu şi mă întrebam oare când o să vin şi eu să îmi ridic diploma. Uite că trece timpul şi noi nici nu băgăm de seamă. Brusc te vezi în faţa faptului împlinit şi nevoit să faci altceva decât ceea ce te obişnuisei să faci. Urmează un job lucru care nu va fi chiar atât de uşor fiind nou în branşă, şi peste toate în plină criză.
Îmi amintesc că în prima zi când am ajuns la facultate, Decanul ţinea un speach care avea darul de a ne mobiliza şi de a ne umple de ţeluri în viaţă. Nu prea mai ştiu ce a spus el atunci dar un singur lucru am ţinut minte. Spunea că noi când vom termina facultatea avem privilegiul ca România să fie în U.E. de 2 ani (ceea ce este adevărat). Numai că deşi suntem în U.E. de doi ani, problema ar fi că am nimerit în plină criză şi e ceva mai greu să obţii un job. Din câte am observat o mare parte din persoanele pe care le cunosc pot spune oricând că face parte dintr-o generaţie de sacrificiu şi e nevoie să spun că şi eu mă simt dintr-o asemenea generaţie? Până la urmă chiar mă gândesc că facem cu toţii parte dintr-o ţară de sacrificiu. Să vedem însă ce ne va rezerva viitorul.
Am auzit de multe ori şi ştim cu toţi că un necaz nu vine niciodată singur. Dar o bucurie? Vine vreodată singură? Eu cred că o bucurie nu vine niciodată singură! Simt asta
Am găsit un site care ar putea să fie de ajutor multora. Mie mi-a fost şi se foloseşte uşor. Este vorba de Free Online Calculator . Aici puteţi găsi formule de calcul pentru diferite operaţii algebrice dar şi conversi, calcule chimice, formule finaciare de calcul, geometrie plană, fizică şi multe altele. Merită văzut şi folosit la nevoie
Tot mai mulţi prieteni îi văd descurajaţi, trişti şi lipsiţi de curaj după o despărţire. Parcă cineva i-a abandonat şi au rămas singuri pe lume. O imagine foarte dezolantă când vezi pe cei dragi că suferă din pricina unei despărţiri. M-am ferit să spun că suferă din dragoste. Dragostea nu aduce suferinţă ci lipsa ei. Şi ca să nu mai ocolesc mult subiectul vreau să încep să vorbesc despre cum să faci faţă unei despărţiri.
Există două posibilităţi atunci când treci printr-o perioadă nefastă care este urmată de o despărţire. Băieţi şi fete se despart iar efectele de multe ori sunt rele sau chiar foarte rele, unii ajungând chiar să se sinucidă. De ce? Pentru că nu îşi iau puţin timp să privească în dreptul lor. Când te desparţi de cineva poţi să ai una din următoarele situaţii:
1) Persoana cu care ai fost a fost sinceră cu tine şi aţi vorbit despre motivele care au dus la despărţire. Este un caz fericit în care poţi să vezi cu ce ai greşit tu sau chiar partenerul/partenera. Poţi analiza deciziile luate pe timpul relaţiei şi poţi să tragi nişte învăţăminte din relaţie. Dacă ai aflat motivele care au dus la ruptură, de aici şi până la acceptarea situaţiei existente nu ar trebui să mai fie mult timp. De ce spun asta? Ei bine trebuie să pui totul în ordine şi să vezi ai fi putut schimba şi să înveţi lecţia pentru a nu o repeta şi în viitor. Gândul că data viitoare vei fi mai atent/ă ar trebui să te ajute mai repede să treci peste perioada grea. Bineînţeles că nu îţi va fi chiar uşor să accepţi situaţia dar nu ai încotro. Dacă nu părăseşti trecutul îţi va fi mai rău aşa că prezentul este cea mai bună alternativă. Trebuie să îţi ocupi timpul cu altceva şi să nu mai răsfoieşti trecutul. Fă-ţi alte amintiri care să le înlocuiască pe cele vechi. Petrece mai mult timp cu prietenii şi ia-ţi timp pentru a face activităţi pe care poate nu le-ai mai făcut de mult sau niciodată. După ce faci toate astea încearcă să nu te pedepseşti pentru viitor şi dă voie dragostei să revină. Poate că fosta relaţie nu a fost chiar cum te aşteptai dar fiindu-ţi teamă de următoarea s-ar putea să respingi exact ce cauţi. Nu poţi ştii dacă următoarea relaţie nu este cumva altfel. Dacă ai avut o relaţie cu final dezastruos nu înseamnă că toate vor fi al fel. Oferă-ţi dreptul la fericire. Oricum îţi va fi mai bine decât răsfoind trecutul şi numărând dezamăgirile. Încearcă şi o să vezi câ am dreptate.
2) Se poate ca persoana cu care ai fost să nu vrea să îţi spună motivele pentru care v-aţi despărţit. Aici este puţin mai complicat dar nici aici nu este imposibil să treci peste tot. Este adevărat că nu ai aflat unde ai greşit şi cu toate astea ţi s-a spus “adio” şi foarte posibil “meriţi ceva mai bun ca mine, eşti prea bun/ă pentru mine, lasă că o să găseşti tu pe altcineva, eşti o persoană minunată dar nu cred că ne potrivim” iar lista poate continua. Bineînţeles că îţi vine să o iei la fugă şi nu poţi să crezi asemenea motive. Ce îţi rămâne să faci? Stai liniştit că dacă acea persoană nu a vrut să fie sinceră cu tine probabil că nu ar fi fost niciodată şi mai bine că nu a continuat relaţia. Mai devreme sau mai târziu oricum se termina. Nu te gândi câ dragostea te-a terminat lându-ţi tot ce ai avut. Nu dragostea îţi ia tot şi faptul că acea persoană ţi-a oferit o dragoste falsă. Până la urmă dragostea dacă ar fi să îţi ia ceva, (deşi nu îţi ia), ţi-ar lua exact ce a adus. Nu ţi-a luat nimic în plus. Poate doar că acum îţi e teamă să iubeşti din nou ceea ce ar fi mare greşeală cum spuneam anterior. Poate următoarea persoană te merită şi o tratezi ca pe cea dinainte care te-a făcut să suferi. Ideea este că dragostea nu ia nimic din ce nu îi aparţine. Aici intervine atitudinea noastră şi modul de a trece prin probleme. Gândeşte-te la următoarele cuvinte şi ai să vezi cât de adevărate sunt: este diferit doar modul în care ne putem obişnui fără ceea ce a plecat dar care nu a existat mereu. Începusem să ne obişnuim cu ceva care ulterior a plecat. Şi când ne dăm seamă că am trăit înainte şi fără acel ceva ne putem reveni din şoc. Sfatul meu este ca atunci când treci printr-o despărţire să îţi aduci aminte că ai trăit şi inainte foarte bine şi fără ceea ce ai pierdut. Curaj deci…viaţa merge înainte!
Dacă ai fost cel/cea care a rupt relaţia nu ar trebui să ai prea multe remuşcări. Sunt şi excepţii dar acele excepţii trebuie să se încadreze oarecum la punctul doi. Dacă rupi relaţia şi suferi atunci ai o problemă şi recomand să îţi iei timp şi să te analizezi cât mai bine şi să îţi pui ordine în gânduri. Fără o perioadă de autoanaliză este greu să treci peste. După ce ţi-ai pus ordine în gânduri pasul următor trebuie să fie să alegi ce te face fericit/ă şi apoi să iubeşte ceea ce ai ales. Nu renunţa niciodată la ceea ce te face fericit/ă. Cam asta am avut de spus despre acest subiect foarte fierbinte, vechi şi mereu actual. Fiţi raţionali şi când aveţi o problemă detaşaţi-vă de şi priviţi-o ca şi cum nu ar fi problema voastră. Este o modalitate prin care o puteţi judeca cât mai obiectiv şi să luaţi deciziile cât mai bune. Priviţi problema ca şi cum ar fi problema unor prietni şi v-ar cere sfatul.
Părerea ta