Niciodată singure?

Am auzit de multe ori şi ştim cu toţi că un necaz nu vine niciodată singur. Dar o bucurie? Vine vreodată singură? Eu cred că o bucurie nu vine niciodată singură! Simt asta

Cum să faci faţă unei despărţiri?

Tot mai mulţi prieteni îi văd descurajaţi, trişti şi lipsiţi de curaj după o despărţire. Parcă cineva i-a abandonat şi au rămas singuri pe lume. O imagine foarte dezolantă când vezi pe cei dragi că suferă din pricina unei despărţiri. M-am ferit să spun că suferă din dragoste. Dragostea nu aduce suferinţă ci lipsa ei. Şi ca să nu mai ocolesc mult subiectul vreau să încep să vorbesc despre cum să faci faţă unei despărţiri.

Există două posibilităţi atunci când treci printr-o perioadă nefastă care este urmată de o despărţire. Băieţi şi fete se despart iar efectele de multe ori sunt rele sau chiar foarte rele, unii ajungând chiar să se sinucidă. De ce? Pentru că nu îşi iau puţin timp să privească în dreptul lor. Când te desparţi de cineva poţi să ai una din următoarele situaţii:

1) Persoana cu care ai fost a fost sinceră cu tine şi aţi vorbit despre motivele care au dus la despărţire. Este un caz fericit în care poţi să vezi cu ce ai greşit tu sau chiar partenerul/partenera. Poţi analiza deciziile luate pe timpul relaţiei şi poţi să tragi nişte învăţăminte din relaţie. Dacă ai aflat motivele care au dus la ruptură, de aici şi până la acceptarea situaţiei existente nu ar trebui să mai fie mult timp. De ce spun asta? Ei bine trebuie să pui totul în ordine şi să vezi ai fi putut schimba şi să înveţi lecţia pentru a nu o repeta şi în viitor. Gândul că data viitoare vei fi mai atent/ă ar trebui să te ajute mai repede să treci peste perioada grea.  Bineînţeles că nu îţi va fi chiar uşor să accepţi situaţia dar nu ai încotro. Dacă nu părăseşti trecutul îţi va fi mai rău aşa că prezentul este cea mai bună alternativă. Trebuie să îţi ocupi timpul cu altceva şi să nu mai răsfoieşti trecutul. Fă-ţi alte amintiri care să le înlocuiască pe cele vechi. Petrece mai mult timp cu prietenii şi ia-ţi timp pentru a face activităţi pe care poate nu le-ai mai făcut de mult sau niciodată. După ce faci toate astea încearcă să nu te pedepseşti pentru viitor şi  dă voie dragostei să revină. Poate că fosta relaţie nu a fost chiar cum te aşteptai dar fiindu-ţi teamă de următoarea s-ar putea să respingi exact ce cauţi. Nu poţi ştii dacă următoarea relaţie nu este cumva altfel. Dacă ai avut o relaţie cu final dezastruos nu înseamnă că toate vor fi al fel. Oferă-ţi dreptul la fericire.  Oricum îţi va fi mai bine decât răsfoind trecutul şi numărând dezamăgirile. Încearcă şi o să vezi câ am dreptate.

2) Se poate ca persoana cu care ai fost să nu vrea să îţi spună motivele pentru care v-aţi despărţit. Aici este puţin mai complicat dar nici aici nu este imposibil să treci peste tot. Este adevărat că nu ai aflat unde ai greşit şi cu toate astea ţi s-a spus “adio” şi foarte posibil “meriţi ceva mai bun ca mine, eşti prea bun/ă pentru mine, lasă că o să găseşti tu pe altcineva, eşti o persoană minunată dar nu cred că ne potrivim” iar lista poate continua. Bineînţeles că îţi vine să o iei la fugă şi nu poţi să crezi asemenea motive. Ce îţi rămâne să faci? Stai liniştit că dacă acea persoană nu a vrut să fie sinceră cu tine probabil că nu ar fi fost niciodată şi mai bine că nu a continuat relaţia. Mai devreme sau mai târziu oricum se termina. Nu te gândi câ dragostea te-a terminat lându-ţi tot ce ai avut. Nu dragostea îţi ia tot şi faptul că acea persoană ţi-a oferit o dragoste falsă. Până la urmă dragostea dacă ar fi să îţi ia ceva, (deşi nu îţi ia), ţi-ar lua exact ce a adus. Nu ţi-a luat nimic în plus. Poate doar că acum îţi e teamă să iubeşti din nou ceea ce ar fi mare greşeală cum spuneam anterior. Poate următoarea persoană te merită şi o tratezi ca pe cea dinainte care te-a făcut să suferi. Ideea este că dragostea nu ia nimic din ce nu îi aparţine. Aici intervine atitudinea noastră şi modul de a trece prin probleme. Gândeşte-te la următoarele cuvinte şi ai să vezi cât de adevărate sunt: este diferit doar modul în care ne putem obişnui fără ceea ce a plecat dar care nu a existat mereu. Începusem să ne obişnuim cu ceva care ulterior a plecat. Şi când ne dăm seamă că am trăit înainte şi fără acel ceva ne putem reveni din şoc. Sfatul meu este ca atunci când treci printr-o despărţire să îţi aduci aminte că ai trăit şi inainte foarte bine şi fără ceea ce ai pierdut. Curaj deci…viaţa merge înainte!

Dacă ai fost cel/cea care a rupt relaţia nu ar trebui să ai prea multe remuşcări. Sunt şi excepţii dar acele excepţii trebuie să se încadreze oarecum la punctul doi. Dacă rupi relaţia şi suferi atunci ai o problemă şi recomand să îţi iei timp şi să te analizezi cât mai bine şi să îţi pui ordine în gânduri. Fără o perioadă de autoanaliză este greu să treci peste. După ce ţi-ai pus ordine în gânduri pasul următor trebuie să fie să alegi ce te face fericit/ă şi apoi să iubeşte ceea ce ai ales. Nu renunţa niciodată la ceea ce te face fericit/ă. Cam asta am avut de spus despre acest subiect foarte fierbinte, vechi şi mereu actual. Fiţi raţionali şi când aveţi o problemă detaşaţi-vă de  şi priviţi-o ca şi cum nu ar fi problema voastră. Este o modalitate prin care o puteţi judeca cât mai obiectiv şi să luaţi deciziile cât mai bune. Priviţi problema ca şi cum ar fi problema unor prietni şi v-ar cere sfatul.

Dacă ai şti dinainte…

Săptămâna asta a fost una extraordinar de ciudată şi încă nu s-a terminat. Multe au luat o întorsătură cel puţin ciudată şi total neaşteptată, fapt care m-a făcut să mă gândesc mai mult la anumite aspecte. Bineînţeles că au existat şi câteva lecţii dar lucrul la care m-am gândit cel mai mult a fost: dacă aş şti rezultatul final dinainte?

Sunt multe situaţiile în care simţi că cedezi psihic şi chiar nu mai poţi continua în ceea ce priveşte anumite probleme. Cam asta am simţit eu săptămâna asta şi mereu mă gândeam într-un final: dacă aş şti cum se termină treaba asta poate aş fi mai liniştit şi apoi nu puteam să nu mă întreb cum o privi Dumnezeu agitaţia mea ştiind deznodământul. Poate zâmbeşte spunând: încă nu ai înţeles nimic? Mi-am dat seama că oridecâteori am o problemă şi chiar este destul de complicată, până la urmă este bine să îmi păstrez calmul şi să nu mă agit pentru că oricum nu rezolv problema. Cu calm însă am o şansă, iar dacă nu o rezolv atunci iar nu văd de ce m-aş stresa la maxim până când cedez nervos pentru că iar nu rezolv nimic: tot prost s-a terminat problema.

Mă ma gândeam că şi în cazul dragostei este ceva asemănător. Când doi tineri se cunosc şi se tatonează, foarte probabil când ajung acasă se întreabă: oare o să fie bine? oare am făcut vreo stângăcie? va fi continuitate după seara asta? am făcut-o de oaie? am spus ceva ce nu trebuia?

Lista cu întrebări poate continua dacă vreţi. Şi în cazul ăsta ajungi să îţi pui întrebarea: oare dacă aş şti ce este şi în mintea ei/lui în momentul ăsta poate nu m-aş mai agita atât. Şi în cazul ăsta cred că Dumnezeu zâmbeşte ştiind deja care va fi deznodământul.

Ce ştiu însă e că indiferent de probleme şi întrebări, e mai bine să îmi păstrez calmul şi să nu mă precipit. E mai bine să nu ştiu totul pentru că asta e frumuseţea vieţii. El face toate lucrurile frumoase la vremea lor şi în cel mai potrivit mod posibil. Încă nu am găsit răspunsurile la problemele şi întrebările cu care m-am confruntat săptămâna asta dar sunt sigur că nu mai durează mult până le voi afla. Este mai bine când sunt calm: nu mă mai consum degeaba!

Chiar v-aş sfătui şi pe voi să faceţi acelaşi lucru: păstraţi-vă calmul când aveţi o problemă. Fă tot ce poţi să faci şi apoi păstrează-ţi calmul pentru că dacă te dai de ceasul morţii şi te stresezi de zor oricum nu poţi să schimbi nimic. Dacă şti că nu ai făcut tot ce puteai atunci treci la treabă!

Încă o lecţie de viaţă

În ultima postare spuneam că dincolo de toate câte se întâmplă, merită să îţi trăieşti viaţa la maxim. Astăzi am mai primit o lecţie de viaţă chiar dacă încerc mereu şi mereu să fac toate lucrurile cât mai bine. Am primit o palmă din partea unei persoane cu handicap. Sper să reuşiţi să înţelegeţi cât mai bine ce vorbeşte deoarece are o vorbire mai greoaie. Îmi pare rău că nu are subtitrarea. Pentru cei care nu vor înţelege ce spune sau nu ştiu limba engleză, David spune următoarele:

Cum va fi în Cer? Nu ştiu cum credeţi voi că va fi, dar eu când mă gândesc la cer sunt fericit pentru că am o proprietate acolo sus. Tatăl meu cu Isus. A fost cu Isus timp de 32 de ani. Mama a fost cu Dumnezeu timp de 28 de ani şi oamenilor, într-o zi, toţi vom fi impreună pentru încă o dată.Să nu vă pară rău pentru mine, pentru că bucuria soseşte în zori.

Şi nu numai atât, când voi ajunge în Cer, am să primesc un corp nou. Nu voi mai merge fără viaţă nu o să mai vorbesc amuzant deloc. O să merg şi o să vorbesc ca Isus. Dacă nu vă place felul în care sunt, staţi puţin.Sunt încă în cuptor. Domnul este încă în bucătărie şi încă găteşte la mine.

Şi când Dumnezeu va termina de gătit, mă va scoate din cuptor şi va spune: foarte bine rob bun şi credincios! Dar când mă gândesc la Cer; când mă gândesc la mama şi tatăl meu; când mă gândesc la un nou corp, George, o să pot să îmi leg singur şireturile la pantofi, o să pot să-mi închid singur nasturii la tricou, ce zi, glorioasă zi
va fi acea zi.

Pentru fumători

Când am văzut clipul ăsta aproape că nu mi-a venit să cred. Uneori mă întreb cât poate să reziste plămânii unui om la porţiile repetate de tutun. Personal am rămas surprins să văd ce poate să lase în corp numai 400 de ţigări asta în condiiţiile în care dacă un fumător ar consuma un pachet de ţigări pe zi, într-un an ar consuma 7300 de ţigări şi în vreo 30 de ani 219.000 de ţigări. Unii oameni pot să fumeze şi mai mult de 30 de ani. Dacă după doar 400 de ţigări se întâmplă aşa, atunci să nu ne mai mirăm că principala cauză a cancerului o reprezintă tutunul.

Când nu mai contează

Sunt unele momente în viaţă când nimic din tot ce ai nu mai contează absolut deloc. Dacă cu ceva timp în urmă spuneam că atunci când sănătatea este şubredă mai nimic nu te mai interesează, ei bine astăzi mi-am adus aminte că nu e singurul moment când totul e fără valoare. În faţa morţii oamenii ar renunţa la absolut orice fără să stea pe gânduri prea mult. Cu siguranţă le pare rău dar ştiu că aşa e cel mai bine. Mă uitam astăzi la ştiri şi vedeam imagini din Italia unde a avut loc acel cutremur. Te uitai la oamenii ăia cum plecau cu o geantă în mână, (asta în cel mai fericit caz), lăsând totul în spate. O casă din care nu prea ai ce să mai strângi şi alegi să pleci mai ales când replicile cutremurului trag semnale că s-ar putea să mai cadă câte o clădire. Sunt aceste momente nişte ocazii când poţi să te gândeşti cât de instabilă este viaţa şi cum într-o clipă poţi să pierzi tot fără să ai timp să te pregăteşti măcar. Te trezeşti în faţa faptului împlinit şi singurul lucru care te mai poate ajuta este să îţi îndrepţi atenţia spre Dumnezeu.

Aceste momente sunt acele momente care scot în evidenţă adevăratele valori ale vieţii aşa cum au fost ele de la început. În momente ce acesta nu te mai interesează bunurile din casă, nu te mai interesează casa şi te bucuri că ai scăpat cu viaţă. Este adevărat că apoi te încearcă gânduri sumbre şi nu ştii unde vei sta dar în comparaţie cu faptul că trăieşti spui mulţumesc şi mergi înainte. Când se află într-un asemenea moment oamenii reacţionează altfel decât erau obişnuiţi şi devin mai sensibili, încep să sară în ajutor cu ce pot şi dau o mână de ajutor oriunde se poate. Uită de problemele de care cu puţin timp înainte se văitau şi pur şi simplu devin alţi oameni.

Uneori tind să cred că Dumnezeu îngăduie astfel de momente cum ar fi cutremure, tsunami, tornade, uragane, incendii şi inundaţii tocmai pentru a întoarce oamenii la un stadiu mai uman. Aceste momente, dacă îmi daţi voie să spun, au darul de a aminti oamenilor că se îngrijorează prea mult pentru avuţiile lor pe care azi le au iar mâine este posibil să nu le mai aibă. În momente când totul se dărâmă şi eşti nevoit să o iei de la zero, trebuie să îţi schimbi şi mintea şi atitudinea, iar dacă nu am fost noi victime atunci cu atât mai bine să învăţăm că trebuie să trăim viaţa cât mai frumos cu putinţă fără complicaţii şi fără stresul că putem pierde ce avem. Noi trebuie să trăim astfel încât să ne facem valori care să nu poată fi luate de nicio calamitate. Atâta timp cât prin modul meu de a trăi am sufletul împăcat şi ştiu că am lăsat ceva în urma mea atunci asta este cel mai important. Aceste lucruri nu ţi le poate lua nimeni.  Contează să ai valorile în tine atunci când toate avuţiile au dispărut. Te îndemn să îţi porţi valorile cu tine şi să defineşti cât mai bine ce înseamnă valoare şi ce nu.

Momente…

Există unele momente când nu mai ai chef de nimic, nu mai ai chef de nimeni şi nimic nu te mai atrage, nimic nu ţi se mai pare interesant, viciile devin zero sau chiar te enervează şi tot ce îţi doreşti este să stai întins în pat cu ochii închişi şi dacă se poate să nu gândeşti la nimic. Doar să stai. Mă refer la acele momente când eşti atât de bolnav sau supărat încât zaci şi nu te mai interesează nimic din ce te înconjoară.

Dacă cu supărările este vorba de un aspect foarte complex pentru că peste unele se poate trece fără mare problemă doar că ne e greu să renunţăm la anumite lucruri, altele chiar sunt în urma unor necazuri mari şi nu trebuie să mai comentezi nimic. Dar momentele de zăcere în proporţie foarte mare vin în urma unor excese şi imprudenţe. Sunt bolile ereditare de care poţi ajunge să zaci fără să ai nicio vină, dar sunt acele boli care se trag în urma unor excese şi imprudenţe. Faptul că ajungi să zaci cu temperatură 39 sau peste, să ai dureri cumplite de cap, oase, carnea să te doară şi ea, să ai frisoane şi să te usuture gâtul teribil, atunci înseamnă că nu ai luat în calcul proverbul “capul face, capul trage” şi inevitabilul s-a întâmplat îndată.

Faptul că fumezi ca o locomotivă şi apoi umbli prin doctori să rezolvi afecţiunile cauzate fumatului, se datorează numai ţie. Că bei şi apoi alergi prin toate spitalele să îţi tratezi ulcerul sau ficatul nu este decât vina ta. Faptul că nu apreciezi sănătatea la timp şi apoi alergi după ea nu este decât vina ta.

Majoritatea îşi pierd sănătatea prin diferite moduri dar toate au la bază excesul, imprudenţă sau necumpătarea şi după ce au pierdut sănătatea nimic din ce făceau înainte nu li se mai pare tentant şi ar da orice să îşi recapete sănătatea. Vă daţi seama ce ar însemna dacă oamenii ar fi mai raţionali şi nu ar mai face excese de alcool, tutun, activităţi care sigur au urmări rele, mâncare, dacă nu ar fi imprudenţi la volan sau dacă ar fi cumpătaţi când se aşează la masă astfel  încât să mănânce cât mai sănătos.

Cu siguranţă dacă ar fi luate în seamă proverbele “capul face, capul trage” şi ” semeni vânt, culegi furtună” oamenii ar fi mai sănătoşi cu cât mai puţine boli şi necazuri datorie sănătăţii.