Început de rând

V-aţi întrebat vreodată cum ar arăta lumea dacă într-o zi nu ar mai fi Internet pe toată planeta? Oriunde te-ai duce să ţi se spună: „Nu merge Internetul”. Oare ce s-ar întâmpla pe plan economic, social? Cum ar fi ca Pământul să se reîntoarcă în vremurile când toate se făceau şi fără Internet? Înainte nu exista Internet şi lucrurile mergeau bine şi fără. Mă gândesc că la cât de dependentă este lumea în prezent de Internet, o astfel de zi ar da peste cap întreaga lume şi ar putea arăta ceva de genul clipului următor:

Life without Internet

A mai trecut o zi de ameţeală în „Micul Paris”. Zic Micul Paris pentru că unii ne mai cred aşa. Auzisem că germanii încă mai cred că noi suntem Micul Paris. Cel puţin aşa scriau ziarele nemţeşti înainte de meciul Rapid – Nurenberg. Că Bucureştiul încă este Micul Paris, iar reţeaua de transport în comun este foarte dezvoltată şi bine organizată. Eu le-aş propune un schimb dacă sunt aşa încântaţi. Să vină ei la noi şi mergem noi la ei. Măcar temporar. Poate ne fac şi nouă ţara mai frumoasă şi apoi ne mutăm la loc.

Astăzi am fost ocupat. Parol, părerea mea! Am umblat cu o prietenă să-şi caute apartament de închiriat. A venit, a căutat, a găsit şi a plecat. Nu i-a plăcut şi pe bună dreptate. Mai caută şi altă dată. Oricum aşa au crescut preţurile astea de parcă aş vrea să le cumpăr! Curat murdar domne! Mâine începe şi SIAB. Cu alte cuvinte herghelii întregi de cai putere şi adunătură mare de watti putere. Şi acolo costă biletul 15 RON, iar locul de parcare la fel: 15 RON. Păi no…dar eu vreau doar să le văd, nu să le cumpăr. Măcar să îmi dea şi mie maşinile să fac o demonstraţie pe acolo dacă tot plătesc benzina. Şi locul de parcare la fel. Vreau doar să ţin maşina acolo puţin, nu să pun taraba o zi!

Dar mă rog… revin la oile mele. Astăzi prietena căutătoare de apartamente,(apropo, dacă auziţi de vreun apartament două camere până în 400 EUR să îmi spuneţi pe privat), care mereu îmi spunea că sunt tare zăpăcit şi că o ameţesc prin Bucale, a văzut pe pielea ei ce înseamnă Bucale. Nu am văzut pe cineva atât de amiţit după o singură zi în viaţa mea. Nici nu mă mir la ce frumos şi ordonat este „Micul Paris”. A cunoscut frumoasa aglomeraţie de care îi tot explicam, a văzut ce înseamnă masajul pe picioare în metrou şi faptul că lumea te crede transparent şi vrea să treacă prin tine. La sfărşitul zilei aproape că nu mai putea lega nici cuvintele într-o ordine cât de cât acceptabilă, dar o să îşi revină ea…în curând.

Mi se pare o comparaţie potrivită. Am văzut multe cărţi care au fost inspirate din realitate. Am văzut multe cărţi transpuse în filme. Cred că viaţa este o carte pe care te apuci să o scrii treptat. Nu poţi scrie toată cartea imediat. Nu va fi o carte prea interesantă. O carte ca să fie interesantă trebuie gândită pas cu pas şi fiecare cuvânt să aibă coerenţă. La început poveştile sunt ca de obicei plictisitoare, parcă tatonează terenul. Suntem toţi nişte scriitori împiedicaţi printre cuvinte. Vrem să spunem multe dar începutul este mereu mai anevoios. Cuvinte multe care nu prea spun multe.

Cărţile încep prin pagini goale, aruncă apoi câteva idei superficiale care apoi într-un final prind contur. Devenim interesanţi, avem ceva de spus, iar cartea noastră chiar devine atractivă. Uneori povestea se poate termina exact când devine interesantă sau se poate termina înainte de a deveni interesantă. Unii scriitori sunt talentaţi, alţii nu. Bineînţeles că sunt destule poveşti care au un final într-un moment aşteptat de toată lumea. De cele mai multe ori o carte se termină prin a recapitula conţinutul cărţii. Are un cuprins bine structurat. Unele cărţi au această ordine la început.

Cam aşa sunt şi vieţile noastre. Nu poţi scrie povestea unei vieţi foarte repede. Dacă vrei să fie o viaţă frumoasă şi fericită trebuie să trăieşti din plin. Fiecare faptă a ta trebuie gândită pas cu pas şi trebuie să ai coerenţă în decizii. La început vieţile noastre sunt plictisitoare. Dormim, mâncăm ,bem şi iar dormim. Din când în când plângem când nu ne convine ceva şi suntem egoişti. Suntem oameni în devenire care îşi caută propria persoană. Când creştem, aflăm cine suntem şi începem să măzgălim în cartea vieţii noastre.

Vieţile noastre o iau încet de la acţiuni banale ca joaca şi primele informaţii ale clasei întâi şi până la marile decizii ale vieţii. Uşor uşor umplem pagini de amintiri şi ne creem propia poveste care devine interesantă sau nu în funcţie de cum trăim viaţa. Uneori viaţa se termină când devine mai interesantă, alteori nu apucă să devină interesantă, iar alteori are finalul pe care toată lumea îl aştepta.

Apoi, la finalul vieţii, oamenii îşi reamintesc tot ce au făcut în viaţă şi îşi fac acel cuprins al vieţii. Unii oameni îşi structurează atenţi viaţa de la început şi nu se abat de la planuri până la sfărşit. Aşa suntem noi. Unii scriitori buni, alţii mediocrii. Unii ştim să trăim viaţa, alţii nu ştiu să o trăiască…

Tu cum ai de gând să scrii filele cărţii tale?

Un film care probabil nu mai are nevoie de nicio prezentare. Cred că majoritatea ştiţi filmul, dacă nu atunci vă sfătuiesc să îl vedeţi. Înainte de filmul ăsta nu prea mă gândeam cum ar fi să fi Dumnezeu pentru o zi. Mă gândeam că e simplu având atâtea puteri, dar mi-am dat seama că nu e atât de simplu. Am observat câteva idei în care m-aş regăsi dacă aş fi Dumnezeu pentru o zi.

Probabil că le-aş fi folosit şi eu pentru a mă ajuta de ele. Nu ştiu în ce măsură foloseam puterile ca pământean şi în ce măsură le foloseam în folosul altora. Eu mai mi-am dat seama ceva. Nu de puţine ori mă mir că Dumnezeu mai ţine lumea asta care e aşa de rea. Mă gândeam uneori că dacă aş fii în locul lui Dumnezeu distrugeam lumea asta de mult, apoi mă minunez câte răbdare are El cu noi.

Sunt absolut sigur că o zi cu mine la „butoane” ar arăta de genul:

Prima etapă: aş curăţa lumea de oamenii răi, mincinoşi, hoţi şi alte categorii de genul ăsta.

A doua etapă: aş şterge cu guma toată intervenţia omului în mediul înconjurător şi aş fi creat iar natura.

A treia etapă: aş fi îngrădit libertatea pentru a nu se mai ajunge la răutăţile dinainte.

Ar mai fi şi alte etape dar îmi dau seama că nu aş fi făcut nimic bun dacă eram Dumnezeu pentru o zi….