Început de rând

Te-ai gândit vreodată cât e de mare Internet-ul? Te-ai întrebat vreodată unde încap atâtea informaţii? Poate că ai fost curios măcar o dată de toate amănuntele astea. Ei bine, am descoperit într-un final unde se termină Internet-ul. Probabil au mai găsit câte unii înaintea mea. Acum eu sunt curios să văd unde începe Internet-ul. Până una alta dacă nu mă credeţi că i-am găsit sfărşitul, vă rog să intraţi pe următorul link: Sfîrşitul Internet-ului şi veţi ajunge instantaneu pe ultima pagină a Internet-ului.

După o pauză atât de mare azi norii s-au întors din concediu şi ne-a plouat…de fapt ce tot spun? Încă ne plouă. Nu ştiu cum, dar în dimineaţa asta m-am trezit ceva cam devreme cu toate că e vacanţă. Nu îmi pare rău pentru că la ora 7 s-a pornit o ploaie cum numai în filmele de dragoste se mai porneşte. Mă uitam pe geam şi mă minunam cum plouă aşa cum se uită oamenii din Africa când văd că ninge. În sfârşit Bucureştiul este lăsat să respire. Nu mai găseşti pe nimeni pe stradă care să caute să se ascundă de caniculă sau scăldându-se prin vreo fântână. Nu mai auzi ambulanţele urlând din 10 în 10 minute sau vreo maşină de pompieri în întârziere. Ce este interesant că deja am auzit cîteva persoane care se plâng de vremea ploiasă. Acum iar nu mai înţeleg ceva şi apelez la ciclul „oamenii, ce fiinţe ciudate dar simpatice”. Când era canicula aia de abia puteai respira toţi vroiau să plouă, acum că plouă vor să nu mai plouă. La fel e şi când eşti şi vrei să fii mare iar când eşti mare vrei să fii mic, iar lista poate continua…

Eu mă bucur că plouă, aşa că mă duc să mă mai uit puţin pe geam…tare dor mi-a fost de tine ploaie!

După o pauză atât de mare azi norii s-au întors din concediu şi ne-a plouat…de fapt ce tot spun? Încă ne plouă. Nu ştiu cum, dar în dimineaţa asta m-am trezit ceva cam devreme cu toate că e vacanţă. Nu îmi pare rău pentru că la ora 7 s-a pornit o ploaie cum numai în filmele de dragoste se mai porneşte. Mă uitam pe geam şi mă minunam cum plouă aşa cum se uită oamenii din Africa când văd că ninge. În sfârşit Bucureştiul este lăsat să respire. Nu mai găseşti pe nimeni pe stradă care să caute să se ascundă de caniculă sau scăldându-se prin vreo fântână. Nu mai auzi ambulanţele urlând din 10 în 10 minute sau vreo maşină de pompieri în întârziere. Ce este interesant că deja am auzit cîteva persoane care se plâng de vremea ploiasă. Acum iar nu mai înţeleg ceva şi apelez la ciclul „oamenii, ce fiinţe ciudate dar simpatice”. Când era canicula aia de abia puteai respira toţi vroiau să plouă, acum că plouă vor să nu mai plouă. La fel e şi când eşti şi vrei să fii mare iar când eşti mare vrei să fii mic, iar lista poate continua…

Eu mă bucur că plouă, aşa că mă duc să mă mai uit puţin pe geam…tare dor mi-a fost de tine ploaie!