Început de rând

Sunt multe lucruri pe care îți vine greu să le înțelegi atunci când te referi la creierul uman. Atât de dificil este de înțeles modul în care funcționează ”mașinăria” făcută de Creator încât uneori te mulțumești doar cu o simplă meditare la cele pe care nu le înțelegi (așa cum fac eu acum). Nu se poate să nu îmi pun întrebări atunci când văd că omul are o gândire atât de greu de înțeles. Nici nu știi dacă ceea ce gândește astăzi va fi valabil și mâine.

Îmi pun semne de întrebare atunci când aud că cei mai buni prieteni s-au tăiat între ei după un pahar de tărie sau când aud la persoane la care nu m-am gândit vreodată, niște idei care cel mai bine ar fi îngropate cât mai adânc cu putință ca să nu le mai găsească nimeni. Te gândești că e greu să îi înțelegi pe oameni.

E foarte greu să îți dai un răspuns atunci când îți amintești ce îți spuneai în copilărie: ”Eu vreau să fiu mare! Abia aștept să cresc!„ și când ai ajuns mare știi doar că vrei să oprești timpul în loc, ba chiar să îl dai înapoi. Și mai mult. Te uiți pretudindeni în jurul tău și vezi oameni care își risipesc sănătatea în schimbul banilor, iar când au ajuns bogați și-ar da toată bogăția pentru a-și recâștiga sănătatea. Și ajungi din nou să îți pui întrebări la care cu greu poți găsi câteva explicații relative. Cert este că nu poți înțelege de ce gândim așa sau de ce gândim invers. Lucruri care deși le știm că nu sunt bune pentru noi, continuăm să le facem pentru că așa simțim pe moment, apoi de cele mai multe ori ne cercetăm și vedem că trebuia acționat altfel. Să mai îmi pun întrebarea: de ce apreciem ceva sau pe cineva doar după ce l-am pierdut?  

Dar dragostea te face poet? De câte ori nu ți s-a întâmplat să te străduiești din răsputeri să încerci să scoți ceva din minte și să pui pe o coală de hârtie și nu ai putut, iar atunci când te-a lovit dragostea să înceapă să curgă toate cuvintele ca o avalanșă din toate direcțiile? Și din nou te întrebi care este raționamentul după care funcționează creierul uman. Atât de complex și totuși atât de frumos… 

Postasem pe la începutul activității mele de blogger fantomă un articol mai fantezist dar cu un sâmbure de adevăr, iar atunci am promis că voi reveni și cu un articol care să ia apărarea și bărbatului. Ei, mai era un articol pe aici care lua apărarea bărbatului dar parcă nu era suficient. Ce vreau să spun? Sunt unele momente în care cei doi trăiesc precum câinele și pisica ori poți spune că stai în pat cu dușmanul. Am auzit tot mai multe cazuri în care femeile își bat bărbații (înainte aveam un caz chiar la mine în bloc), dar mai sunt unele femei mai inteligente care își dau seama că nu are rost să folosește violența domestică din mai multe motive: e destul de extenuantă metoda și plus de toate s-ar putea să dea și el așa că pun planuri diabolice la cale. Ca să ajung unde vroiam de la început o să vă spun că acest articol are menirea să îi ajute pe bărbați să poată descoperii aceste planuri diabolice ale nevestelor. Cum să își dea seama dacă femeia de lângă el vrea să îl omoare sau nu. O să postez câteva poze iar dacă cineva a văzut ceva asemănător în cazul lui înseamnă că trebuie să ia măsuri.

Ai spus vreodată aşa? Poate ai avut ocazia să vrei să încerci pe cineva sau… ceva. Discutam cu cineva zilele trecute despre lifturi şi pe loc mi-a venit în minte o întâmplare. Înainte să încep să povestesc vrea să precizez că eu şi grupa noastră de tineri (grupa “Nouă - nu vine de la celebrul Spital 9),de la mine din biserică,(Bellu-Bucureşti pentru cei care nu cunosc - nici cimitir), avem obişnuinţa de a verific cât de mult pot să ducă săracele lifturi. Atunci când mergem pe la cineva în vizită şi scara aia are lift, deja am ajuns în paradisul nostru. Intrăm câţi mai mulţi (ca în bancuri - prietenii ştiu de ce), apoi de parcă nu ar fi suficient, câte unii dintre noi mai glumţi încep să sară sau să facă glume cu uşile Ţin să precizez că majoritatea lifturilor sunt OK. Nu ne-au lăsat baltă! Spun majoritatea pentru că inevitabilul se mai produce câte odată

Tocmai fusesem cu grupa (aceiaşi grupa de la aceiaşi biserică), în vizită la pastorul nostru pentru ora de rugăciune. La plecare am spus că ar fi fain să încercăm un record. Zis şi făcut. Au intrat 7 oameni în săracul lift, încât abia că se mai închideau uşile! Au vrut să mă ia şi pe mine, însă am preferat scările În lift tot tacâmul…sărituri şi glume de toate felurile…surprinzator liftul mergea OK…credeau ei!

Ajunşi la parter se pare că liftul a uitat să se mai oprească şi le-a arătat şi o parte a subsolului Liftul intrase cam o treime mai mult decât era normal astfel că uşa nu se putea deschide, iar oamenii noştrii au rămas la înghesuială până a venit domnul administrator să facă scandal

De atunci ştiu că nu am mai exploatat lifturile în aşa hal…revenisem şi noi la normalitate…intram doar 6.

Ţin să spun că nimeni din poveste nu a fost rănit şi într-un final totul s-a terminat cu bine…

Abia aştept să merg iar cu liftul!

Ai spus vreodată aşa? Poate ai avut ocazia să vrei să încerci pe cineva sau… ceva. Discutam cu cineva zilele trecute despre lifturi şi pe loc mi-a venit în minte o întâmplare. Înainte să încep să povestesc vrea să precizez că eu şi grupa noastră de tineri (grupa “Nouă - nu vine de la celebrul Spital 9),de la mine din biserică,(Bellu-Bucureşti pentru cei care nu cunosc - nici cimitir), avem obişnuinţa de a verific cât de mult pot să ducă săracele lifturi. Atunci când mergem pe la cineva în vizită şi scara aia are lift, deja am ajuns în paradisul nostru. Intrăm câţi mai mulţi (ca în bancuri - prietenii ştiu de ce), apoi de parcă nu ar fi suficient, câte unii dintre noi mai glumţi încep să sară sau să facă glume cu uşile Ţin să precizez că majoritatea lifturilor sunt OK. Nu ne-au lăsat baltă! Spun majoritatea pentru că inevitabilul se mai produce câte odată

Tocmai fusesem cu grupa (aceiaşi grupa de la aceiaşi biserică), în vizită la pastorul nostru pentru ora de rugăciune. La plecare am spus că ar fi fain să încercăm un record. Zis şi făcut. Au intrat 7 oameni în săracul lift, încât abia că se mai închideau uşile! Au vrut să mă ia şi pe mine, însă am preferat scările În lift tot tacâmul…sărituri şi glume de toate felurile…surprinzator liftul mergea OK…credeau ei!

Ajunşi la parter se pare că liftul a uitat să se mai oprească şi le-a arătat şi o parte a subsolului Liftul intrase cam o treime mai mult decât era normal astfel că uşa nu se putea deschide, iar oamenii noştrii au rămas la înghesuială până a venit domnul administrator să facă scandal

De atunci ştiu că nu am mai exploatat lifturile în aşa hal…revenisem şi noi la normalitate…intram doar 6.

Ţin să spun că nimeni din poveste nu a fost rănit şi într-un final totul s-a terminat cu bine…

Abia aştept să merg iar cu liftul!