Umor

E greu să fii beţiv

Este aproape imposibil să trăieşti în România şi să nu fi văzut până acum un beţiv de meserie. Dar beţiv de meserie nu aşa orice beţiv. Un beţiv care atât de matol să fie încât să-ţi producă în acelaşi timp şi milă dar şi dispreţ. Dacă a reuşit să îţi stârnească cele două reacţii atunci e de meserie. Dacă peste toate se adaugă şi râsete atunci beţivul e tata lor.

Până nu de mult când vedeam un beţiv aveam în cap o singură idee: ce l-o fi adus în starea asta? Apoi în firea mea începeam să nu îi dau importanţă. De curând mi-am dat seama că beţivii aşa cum sunt ei au şi părţile lor josnice, comice dar şi geniale. Da da…geniale. Dacă ai crezut că e uşor să fii beţiv mai gândeşte-te odată. Acum mă refer tot la beţivii de meserie, pentru că nu este aşa? Să fii adevărat beţiv este o artă şi cum orice artă cere sacrificii, nici beţia nu face excepţie.

În primul rând pentru a fii beţiv trebuie să investeşti mulţi bani. Să cheltuieşti cam tot pe băutură. Apoi, nu poţi fii beţiv dacă nu îţi dezvolţi cumva spiritul de şapte cărări. Cu alte cuvinte echilibrul în orice condiţii şi cum oare îţi poţi dezvolta acest simţ dacă nu prin exerciţiu, perseverenţă şi răbdare?

De altfel, nu poţi fii beţiv dacă nu ai o memorie bună în orice condiţii. Oricât ai bea trebuie să ştii să ajungi acasă. Un profesionist va ştii să se descurce în orice situaţie. Profesioniştii în domeniu au şi câte părţi geniale de care vorbeam. Mai exact. Ei fiind profesori nu vor avea nevoie să ştie mereu cu exactitate unde locuiesc. Vor deduce prin regula reducerii la absurd. De exemplu. Când se vor afla în faţa blocului şi nu îşi mai amintesc etajul şi apartamentul vor începe să ţipe. Îmediat la geam va ieşi soţia sa apostrofându-l: „Ai ajuns acasă beţivane!” El va recunoaşte vocea şi va reuşi să ajungă acasă.

Dacă niciodată nu te-ai gândit la toate acestea înseamnă că nu ai ştiut să apreciezi un beţiv. Mai spusesem eu şi câteva despre faptul că ar fi comici. Cum să nu spui asta când în spatele tău se află un beţiv care a pariat pe calificarea naţionalei de fotbal a României după meciul de la Copenhaga, iar după ce iei gol în minutul 94 rămâi acasă, iar după toate acestea timp de 30 de minute înjură toată Federaţia Română de Fotbal şi sfârşeşte printr-un: ”Băi ce-am obosit vorbind!” Probabil că sigur aţi dat şi voi de asemenea actori sinceri, iar dacă nu aţi dat de prea mulţi până acum, să daţi vina pe ruşi. Ei ne-au furat tezaurul şi daia nu mai au românii bani să bea şi am ajuns pe locul 2 în lume la băut, bineînţeles după ruşi! Dacă aveam noi tezaurul nostru…roiau străzile de beţivi şi pe la noi!

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s