Amintiri

Oops! I did it again…

De câte ori v-aţi făcut de cacao în faţa unui prieten, coleg sau necunoscut? Trebuie să existe măcar o întâmplare demnă de „top oops”. Personal mi s-a întâmplat şi mă simţeam de parcă am omorât pe cineva. Sentimentul acela de vinovăţie parcă îţi înmoaie picioarele.

Cu ceva timp în urmă, (în timpul liceului), mă aflam (pentru cei care cunosc), la Piaţa Romană la o trecere de pietoni şi aşteptam să se facă verde. Coborâsem de pe trotuar şi stăteam la un pas de bordură. Până să se facă verde venea un autobuz spre mine, aşa că am zis să mă dau în spate neştiind că în spatele meu mai coborâse cineva de pe trotuar. Aşa că m-am urcat pe picioarele lui nedându-mi seama. Apoi începusem să sar (tot picioarele omului). Din spatele meu, persoana în cauză probabil că îmi tot spunea că îl calc, pentru că la un moment dat am auzit mai tare din partea lui: „Băi! Mă calci!”. Din fericire s-a făcut verde, mi-am cerut scuze şi am rupt-o la fugă ruşinat de întâmplare.

Cu altă ocazie, mă aflam la facultate cu nişte colegi şi aşteptam să intru la examen. Fiind mai mulţi colegi am început să vorbim de una de alta. Până la urmă am ajuns la subiectul cel mai discutat de studenţi înaintea unui examen. Câte restanţe mai avem şi la ce. Aşa se face că acolo era şi o colegă care avea o restanţă pe care o aveam şi eu şi se pare că nu mai erau mulţi care o mai aveau pentru că era o materie uşoară. În discuţie m-am băgat şi eu auzind de restanţa aceia şi am zis: „Am auzit că mai e una care are restanţă. Ce bătută în cap trebuie să fie să aibă restanţa asta! Ea s-a dus mereu şi a picat. Măcar eu nu m-am dus”. Nu termin bine de spus că aud o colegă spunând: „Da! Eu sunt proasta aia!”. În clipa aia am intrat în pământ de ruşine. Am încercat eu să mă scot, dar era prea penală fază ca să mă mai scuz cumva.

O alta a fost în autocar când mergeam cu corul la un concert. La boxe se auzea un cvartet bărbătesc şi la un moment dat spun unei prietene aflate lângă mine: „Ce falset nesimţit face tenorul ăsta!”. Prietena de lângă mine îmi dă un cot şi îmi şopteşte să tac. Nu am înţeles aluzia şi am repetat crezând că nu m-a înţeles: ”Dar e chiar pe faţă rău!”, apoi aud un prieten din spatele meu: „Te asigur eu că nu e falset pentru că eu cânt.” Din nou am intrat în pământ de ruşine şi am încercat din nou să o dreg spunând că mi s-a părut. Deja o făcusem lată aşa că degeaba mai încercam eu câte ceva.

Data viitoare trebuie să fiu mai atent…

Advertisements

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s