Bucureşti

V-am spus că urăsc ziua de 1 decembrie

1 decembrie, ziua României, bla bla bla. Halal zi naţională. Am aşteptat mult să văd minunea. Bradul cu peste 2 milioane de beculeţe, cel mai înalt brad din Europa dacă nu din lume de anul acesta. Am zis să ajung mai repede, aşa că am luat metroul. Nu puteam să ratez prilejul de a-mi mări numărul la pantof. Am ajuns la metrou. Primul metrou a fost imposibil să-l iau pentru că era prea plin. Am aşteptat alt metrou. Reuşesc să mă urc în el. Ajung şi la Unirii. Nu ştiam ce mă aşteaptă. Din momentul în care am ieşit din metrou şi până am urcat scările pentru a ieşi la suprafaţă am făcut: 45 de minute! Nici dacă mergeam în genunchi nu făceam atâta în mod normal. Nu aveai unde să arunci un ac. Cred că au fost oameni cât să umpli un stadion de fotbal numai jos la metrou. Toată lumea făcea poze, filma, asta pentru că aşa ceva nu cred că se va mai repeta prea curând.

Se mergea, ce spun că se mergea? Mai mult se stăteai şi dacă înaintai, înaintai pentru că erai înpins de la spate. Lumea măcar era binedispusă. Se auzeau glume în toate părţile. Lumea te călca pe picioare de zor, pe pantaloni chiar, iar la rândul tău călcai involuntar mai departe. Era o călcatea continuă. Se urca şi pe balustradă, iar scara rulantă se oprise sub cotropirea celor care nu mai aveau răbdare. Abia aşteptam să ies la suprafaţă neştiind ce mă aştepta sus. Sus lumea se înghesuia pentru a vedea bradul şi pur şi simplu nu aveai unde să mai stai. Am vrut să caut un loc mai liber şi l-am găsit…după alte 15-20 de minute de mers pe jos. Asta era undeva spre Naţiunile Unite. Lumea mergea pe stradă şi spre uimirea mea, traficul nu era oprit aşa cum credeam. Se mai găsea câte o maşină din când în când printre oameni. Nu se mai respecta nimic. Nu mai conta culoarea semaforului, poliţiştii dăteau din mâini degeaba. Poporul vroia să vadă bradul chiar şi din mijlocul străzii.

La întoarcere mi-am dat seama că dacă o iau pe la Unirii n-am şanse să ajung acasă până la miezul nopţii aşa că am făcut un scurt ocol de 2 ore prin împrejurimi. Traficul a fost tot timpul haotic, de nesuportat. A fost 1 decembrie, zi naţională. În fond, la mulţi ani România. Ai avut o zi naţională aşa cum meritai: haotică şi de neînţeles!

Advertisements

One thought on “V-am spus că urăsc ziua de 1 decembrie

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s