Umor

Viaţa bate filmul

 

Mereu am considerat adevărată afirmaţia asta. Mergeam într-o zi cu metroul şi gândindu-mă la nemurirea sufletului, am trecut de staţia unde trebuia să cobor. Îmi dau seama aşa că am coborât şi am luat metroul înapoi. Dacă nu treceam de staţia unde trebuia să cobor nu mai luam parte la o discuţie interesantă.

Un grup de tineri erau foarte aprinşi într-o discuţie şi discutau destul de tare încât să audă toată lumea din jurul lor ce li s-a întâmplat aşa că am auzit involuntar ce vorbeau. Erau foarte revoltaţi datorită un chelner. Au intrat într-un restaurant întorşi de la pârtie, dorind să bea un vin fiert. Dorinţa lor a fost împiedicată de un chelner indispus care le-a spus că au închis deşi în restaurant era multă lume şi mare veselie. Problema lor nu era că era închis şi de fapt era tonul şi felul în care li s-a spus aceasta. Deranjaţi fiind de felul  de a comunica al chelnerului, aceştia au pornit un conflict dar într-un final au plecat.

Mai interesantă decât această parte  întâi este partea a doua care includea un plan diabolic de răzbunare. Tinerii urmăreau să se întoarcă la restaurant la o oră de amiază, şi să se răzbune pe chelner. Să le schimbe scrumiera la două minute, să arunce tacâmurile pe jos şi să ceară altele. Ce mai…vroiau să se răzbune. Mă întreb dacă le-a ieşit😀

 

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s