Realităţi · Scrisori

Și totuși, dragostea te face poet?

Sunt multe lucruri pe care îți vine greu să le înțelegi atunci când te referi la creierul uman. Atât de dificil este de înțeles modul în care funcționează ”mașinăria” făcută de Creator încât uneori te mulțumești doar cu o simplă meditare la cele pe care nu le înțelegi (așa cum fac eu acum). Nu se poate să nu îmi pun întrebări atunci când văd că omul are o gândire atât de greu de înțeles. Nici nu știi dacă ceea ce gândește astăzi va fi valabil și mâine.

Îmi pun semne de întrebare atunci când aud că cei mai buni prieteni s-au tăiat între ei după un pahar de tărie sau când aud la persoane la care nu m-am gândit vreodată, niște idei care cel mai bine ar fi îngropate cât mai adânc cu putință ca să nu le mai găsească nimeni. Te gândești că e greu să îi înțelegi pe oameni.

E foarte greu să îți dai un răspuns atunci când îți amintești ce îți spuneai în copilărie: ”Eu vreau să fiu mare! Abia aștept să cresc!„ și când ai ajuns mare știi doar că vrei să oprești timpul în loc, ba chiar să îl dai înapoi. Și mai mult. Te uiți pretudindeni în jurul tău și vezi oameni care își risipesc sănătatea în schimbul banilor, iar când au ajuns bogați și-ar da toată bogăția pentru a-și recâștiga sănătatea. Și ajungi din nou să îți pui întrebări la care cu greu poți găsi câteva explicații relative. Cert este că nu poți înțelege de ce gândim așa sau de ce gândim invers. Lucruri care deși le știm că nu sunt bune pentru noi, continuăm să le facem pentru că așa simțim pe moment, apoi de cele mai multe ori ne cercetăm și vedem că trebuia acționat altfel. Să mai îmi pun întrebarea: de ce apreciem ceva sau pe cineva doar după ce l-am pierdut?  

Dar dragostea te face poet? De câte ori nu ți s-a întâmplat să te străduiești din răsputeri să încerci să scoți ceva din minte și să pui pe o coală de hârtie și nu ai putut, iar atunci când te-a lovit dragostea să înceapă să curgă toate cuvintele ca o avalanșă din toate direcțiile? Și din nou te întrebi care este raționamentul după care funcționează creierul uman. Atât de complex și totuși atât de frumos… 

Advertisements

2 thoughts on “Și totuși, dragostea te face poet?

  1. Nu.. Dragostea nu ne face poeti. Viata in schimb ne invata ca prin cuvinte este mult mai usor sa te exprimi. Ne invata ca un cuvant, poate avea infinite intelesuri daca stii cum sa rostesti, cum sa scrii sa canti sau sa pictezi acel cuvant. Ne invata ca putem sa scriem chiar daca plansul nu a mai plecat de la noi de ceva vreme sau zambetele atat de copilaresti ne incarca sufletul.

    Nu fericirea ne face poeti. Sau, mai bine spus, tristetea si supararea ne face mai poeti decat ne-ar face dragostea.

    Cand esti fericit, nu ai de ce sa scrii. Cand iubesti nu ai de ce sa exprimi prin poezie ceea ce simti. Ii spui fata in fata cuvintele!

    si… totusi… romanul s-a nascut poet… Odata si odata va scrie una, doua chiar trei poezii 😛 Si va fi mandru!
    Pentru ca poate!

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s