Amintiri · Realităţi · Scrisori

Timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare…

drum

Aşa spunea în romanul său Marin Preda la începutul operei “Moromeţii”. Am ajuns cu ceva timp prin satul care l-a dădăcit pe Marin Preda şi acelaşi sat care l-a inspirat în scrierea romanelor sale. După cum ştiţi, romanul “Moromeţii” arată o faţă oarecum jenantă a oamenilor din acel timp şi chiar am fost curios să văd dacă oamenii de acolo chiar sunt aşa cum îi descria Marin Preda. Nu mare mi-a fost surpinderea să văd că Marin Preda nu minţea. Imaginea satului era una drăguţă. Imaginea unui sat românesc plin de viaţă ca în timpurile lui Creangă. Satul a fost primitor cu noi şi am avut ocazia să văd locuri de care auzisem în romanul “Moromeţii” şi chiar locuri din viaţa lui Marin Preda. A fost o experianţă frumoasă.

clasa

Am văzut clasa în care învăţa Marin Preda. Banca a doua pe rândul din dreapta era banca lui. Am stat în banca aceia şi chiar începeai să-ţi imaginezi cum era atunci. Directoarea şcolii ne spunea fel de fel de lucruri legate de locul unde eram dar mai nimeni nu asculta. Mai toată lumea se uita peste pozele care se puteau vedea pe pereţi ori stăteau cuminţi în vreuna din bănci. De acolo am mers la casa lui Marin Preda. O casă ajunsă pe pragul de a se prăbuşi.

casa

Casa făcută din chirpici avea două camere şi o bucătărie micuţă în care probabil atunci când se strângeau toţi să mănânce era mare veselie. Îmi imaginez că mai mâncau şi afară.

casa

De acolo am ajuns la locul unde înainte era “poiana lui Iocan”. Locul unde lumea se întâlnea şi discuta despre politică, război şi citea ziarul. Locul unde înainte era fierărie astăzi a devenit centru de butelii. Totuşi, deşi acum acolo nu se mai află un loc unde oamenii să discute despre politică, “Poiana lui Iocan” s-a mutat în curtea profesorului de limba română de la şcoala Marin Preda. Acolo profesorul strânge toţi elevii şi le vorbeşte despre fel de fel de lucruri.

poiana

După expediţia de la Siliştea-Gumeşti am rămas cu amintiri frumoase şi îmi doresc ca acel sat să nu moară niciodată din amintirea celor care au citit “Moromeţii” şi îi sfătuiesc să meargă pe urmele lui Marin Preda.

Pozele: qmagazine, LiterNet.ro

One thought on “Timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare…

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s