Comercial · Poezii · Realităţi · Scrisori · Spiritual

Gust Divin

Gust Divin

Am băut din cupa Învingătorului
deşi nu eu eram Învingătorul
şi totuşi nu S-a supărat.
M-am simţit îndreptăţit să beau
deşi nu eu câştigasem lupta
şi din nou nu S-a supărat.
Mă bucuram şi eram plin
de falsa mea biruinţă şi îmi spuneam:
“sunt puternic” şi…
nici măcar acum nu S-a supărat.
Mă bucuram de parcă eu aş fii luptat
când numai El a luptat
şi mai mult
eu numai rău îi făceam când
vroia să câstige lupta în locul meu.
Nu am fost în stare nici să Îi port armele
şi totuşi nu S-a supărat că am băut din cupa Lui.
Nu mai vreau să beau din cupa Învingătorului
căci nu-mi aparţine!
Nu! N-o mai vreau!
Dăti-mi cupa mea să beau din ea…
cupa ruşinii daţi-mi să beau
căci este a mea,
cupa ruşinii…
Ah, vreau să beau şi nimeni nu mi-o dă!
o merit şi e-a mea.
Daţi-mi-o!
Ah, păcătosul de mine!
Nu ştiam că prin biruinţa Lui
cupa ruşinii a fost distrusă
ca să pot bea din cupa ce n-o meritam
Dar, nu e drept şi totuşi…
mă laşi să simt gustul victoriei Tale.
Dar până când?
Căci de-acum va trebui să lupt pentru victorie
şi să Te-aştept aşa cum m-ai lăsat…
buruitor!

Până când mă vei lăsa să gust?
Până când?

Cristi Creveniceanu – 2 august 2008

Advertisements

4 thoughts on “Gust Divin

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s