Fantezii · Poezii · Realităţi · Scrisori · Spiritual

Momeală

la-gasse

Momeala

Adesea sunt cuprins de uimire
Şi parcă ce văd, mă atrage fără să vreau.
Mă hipnotizează atrăgându-mă spre rău
Totul pare atât de frumos încât
Îmi fură privirea  nelăsându-mă să gândesc
E bine ce fac? E rău?
O simetrie perfectă îmi fură personalitatea
păcălindu-mă că sunt altcineva.
Tot ce văd de fapt nu este decât o momeală…
o momeală spre dezastru atât de frumos colorată
încât nu-ţi poţi imagina răul care te-aşteaptă.
Te atrage, te minte şi te cucereşte până la un punct când…
deja e prea târziu şi numai poţi da înapoi.
Eşti prins într-o pânză bine înţesată
de un păianjen bătrân.
Totul devine mai greu
iar drumul atât de uşor străbătut la-nceput
sfârşeşte printr-o mare de foc.
În spate drumul devine mocirlos nelăsându-ţi scăpare
decât cerul luminos şi neatins de-ntinare
Doar singur Cerul îţi mai este scăpare
Unde totul se poate prin credinţă, dragoste şi iertare

Cristian Creveniceanu – 9 noiembrie 2008

Advertisements

One thought on “Momeală

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s