Amintiri · Copilărie · Realităţi · Umor

Amintiri din copilărie – Episodul 4 – Integrarea

Niciodată dacă te vei chinui să îţi aminteşti câte ceva despre copilărie nu vei reuşi să îţi aminteşti chiar totul şi în ordinea exactă. Asta este o constatare care a trebuit să o recunosc oricât de mult mi-aş fi dorit să o contrazic. Oricât aş vrea eu amintirile mi le reîmprospătez numai în anumite ocazii când mai aud ceva asemănător şi la alţii. Imediat îmi amintesc păţaniile dar niciodată nu mi le amintesc dacă stau şi încerc să mi le amintesc forţat.

Un alt amănunt este că şi dacă mi le aduc aminte, oricât aş încerca să le povestesc cât mai bine, îmi dau seama că tot nu au farmecul imaginilor din mintea mea. Oridecâte ori ajung în locuri de care sunt legat emoţional parcă stau şi povestesc amintirile cu acele locuri. Am impresia că numai acele locuri mă înţeleg întocmai şi oricât aş încerca să prezint cuiva acele amintiri prezentându-i şi locurile unde s-au întâmplat, tot nu le va gusta aşa cum aş vrea eu.

Zilele astea mi-am amintit că fiecare copil încearcă să se integreze într-un grup, iar atunci când sunt mici, copiii sunt destul de afectaţi dacă nu reuşesc să îşi facă prieteni. Eu ştiu că am avut patru prieteni foarte buni dinainte să plec la şcoală: trei băieţi şi o fată. Total opus  de ce urma să fie când am crescut. Acum am multe prietene şi mai puţini prieteni 🙂

Primul prieten aş vrea să îmi aduc aminte cum mi l-am făcut dar nu îmi amintesc. Personal cred că ne-am împrietenit doar pentru simplul fapt să el stătea la etajul doi şi eu la etajul trei, apartamentele fiind pe aceiaşi coloană, iar cum mama o vizita pe vecina foarte des era şi normal să ne împrietenim şi noi. Acest prieten însă a plecat din ţară destul de repede şi nu prea am apucat să ne facem prea multe amintiri împreună. Ştiu doar că mi-a cunoscut muşcăturile 😀

Alături de ceilalţi doi băieţi ştiu că făceam un trio foarte reuşit. Ne încurajam la tâmpenii precum găina la tăiere. Astea însă altădată pentru că acum vorbim despre cu totul altceva. Ce a fost cu totul interesant a fost că am avut şi o prietenă foarte bună asta cu toate că atunci când eram mic nu prea îmi plăcea să stau cu fetele. Aveam eu trio-ul meu, ori mergeam la un tenis de picior, ori fotbal (bineînţeles dacă jucau şi celelalte două treimi ale trio-ului), iar singurele jocuri pe care le făceam şi care includeau fete erau cele de echipă. Oricum era ceva nou să îmi petrec mai mult timp şi cu o fată. Acum chiar îmi propun să o vizitez pe fată pentru că nu am mai văzut-o de vreo cinci ani şi chiar ar fi frumos o revedere 😛

Integrarea într-un grup de prieteni era uşoară atunci. Trebuia doar să vă placă un singur lucru comun şi eraţi cei mai buni prieteni. Astăzi lucrurile sunt mai complicate atunci când vrei să îţi faci nişte prieteni. Dacă e ceva ce regret este că timpul trece şi eu cresc. Dar mai am o opţiune: o să mă mai copilăresc din când în când 😛

Advertisements

2 thoughts on “Amintiri din copilărie – Episodul 4 – Integrarea

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s