Realităţi

Cam ciudat dar mno….

Stăteam şi mă gândeam ca tot omul pe la 2 noaptea şi mi-a venit în minte o situaţie şi chiar mi se pare ciudată tare. Nu ştiu cum, dar la ora asta mi s-a pus pata pe faza asta şi dacă nu scriu despre ideea asta când îmi aduc aminte, după aia iar uit 🙂  Mi s-a întâmplat şi nu o dată, dar ultima dată chiar m-a scandalizat deşi nu m-am exteriorizat. Despre ce e vorba? Imaginaţi-vă următoarea discuţie care are loc în metrou imediat după ce prietena noastră comună coboară şi rămânem doar noi doi:

Eu: Se pare că avem prieteni comuni.
Ea: Da…(cu jumătate de gură).
Eu: Pe mine mă cheamă Cristi.
Ea: Eu sunt X (cu aceiaşi jumătate de gură).
Eu: Încântat.
Ea: Şi eu. (e posibil să fi folosit cealaltă jumătate de gură).

Staţia următoare de metrou…

Eu: Şi cum ţi se pare atmosfera pe la noi?
Ea: Interesant…(nicidecum nu vroia să deschidă toată gura).
Eu: Trebuie să mai vii ca să te convingi că e o atmosferă frumoasă.
Ea: Da…

După încă o staţie de metrou…

Eu: Dacă ne vedem şi data viitoare o să te prezint la cât mai multă lume ca să îi cunoşti.
Ea: (Dă din cap aprobator).
Eu: Dar tu eşti mereu aşa tăcută?
Ea: Da, nu sunt prea vorbăreaţă.

După încă o staţie…

Ea: Eu aici cobor.
Eu: La revedere şi o seară frumoasă.
Ea: Mersi la fel.
Eu: Pa.
Ea: Pa.

Coboară şi se închid uşile.

Mă întreb: oare de ce unele persoane nu vorbesc mai mult. Sau măcar mai dezinvolt. Cel puţin discuţia de mai sus pur şi simplu te făcea să te simţi chiar aiurea. Chiar dacă nu cunoşti persoana respectivă, dar măcar încearcă o conversaţie 🙂 Urăsc fazele astea şi chiar nu le pot înţelege… Sunt eu mai ciudat sau astea sunt momente în care îţi vine să ieşi pe geam? 😀 Exemplul ăsta este cum este, dar se poate să dai peste situaţia când vorbim despre o relaţie dintre un el şi o ea, ceea ce este foarte neplăcut. Eu unul aş vrea ca fata aia de lângă mine să vorbească frate. Dacă vorbeşte prea mult o să ştiu eu cum să îi spun fără să o supăr, dar decât să stea ca banca în parc şi să simt că am ieşit la plimbare cu peretele…mai bine să vorbească 🙂 (Oricum, nu cred că m-ar aduce în situaţia să îi spun să vorbească mai puţin. Până acum doar sorei mele i-am spus asta 🙂 ). Dacă nu încerci să faci ceva pentru a vă cunoaşte mai mult atunci cum crezi că o să ajungă relaţia aia undeva? Okay, de cele mai multe ori aceste persoane tăcute spun că pentru a deveni mai vorbăreţe trebuie mai întâi să aibă o încredere în tine. Întrebarea mea este: cum să îţi câştige omul ăla încrederea când abia scoţi 3 vorbe? So, ar fi mai bine să laşi tăcerea pentru persoanele care chiar nu pot vorbi şi să încerci să faci o conversaţie. Nu aşa e normal?  😀

Advertisements

3 thoughts on “Cam ciudat dar mno….

  1. Părerea mea e că mulţi sunt tăcuţi pentru că pur şi simplu nu ştiu ce să spună. Îţi trebuie puţină creativitate atunci când discuţi cu un străin. Bloggerii sunt experţi la asta, pentru că asta fac toată ziua: scriu despre verzi şi uscate… Aşa că îi poţi recomanda fetei respective să îşi facă un blog.

    Sau un alt motiv ar mai fi timiditatea… combinată cu refuzul de a-ţi face prieteni noi.

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s