Comercial · Realităţi · Scrisori

Fără speranță? De ce?

Faptul că am văzut persoane descumpănite și care erau confuze în ultimul timp nu este singurul motiv pentru care scriu postarea aceasta. Am avut și o discuție cu ceva timp în urmă despre asta, dar nu prea am avut timp să mă mai ocup de blog. Așadar, să nu o mai lungesc cu vorba. Mă gândesc că sigur ai văzut în ultima vreme persoane triste care nu mai știau ce să creadă și care se comportau ca și cum au ajuns la sfârșitul lumii și au rămas neîmpliniți și singuri pe lume. Poate ai văzut chiar de curând, poate chiar ai cazuri printre prieteni sau în familie, sau poate chiar tu ai fost sau ești unul din acele cazuri când crezi că toate sunt pe butuci, prieteni nu ai să îi strigi pe nume și toate merg din rău în mai rău.

Dacă vă așteptați să scriu cuvinte frumoase pentru voi să știți că nu am să scriu, deoarece nu își au locul și nici rostul. Dacă ați ajuns într-o asemenea situație atunci înseamnă că sunteți vinovați pentru asta. Nu am să fiu nici răutăcios, dar am să fiu realist. Sunteți vinovați pentru situația în care ați ajuns. De ce spun asta? O persoană care nu știe în ce să mai creadă, care nu vede mai departe de groapa din față, care cade în depresie și își plânge de milă este vinovată  deoarece fără acordul ei și fără niște decizii luate nu ajungea în acea situație. De cele mai multe ori, când cineva simte că lumea i s-a demolat este datorat faptului că nu și-a pus ținte potrivite și a crezut în niște idei false. A crezut în valori lipsite de noimă și a uitat să vadă dincolo de aparențe. Țin minte că vorbeam cu un prieten într-o zi și îmi spunea că a cunoscut pe cineva care când îi spunea să își ia un reper ca să nu se rătăcească, își lua ca reper exact ce nu trebuia (mașini, standuri ambulante, cerșetori, care la întoarcere nu le mai găsea la locul unde le văzuse prima dată și astfel se rătăcea).

Cam așa e și cum noi când ajungem prin fel de fel de situații când se pare că nu mai e nimic în care să crezi. Ne punem ținte proaste și credem în iluzii și când vedem că tot în ce am crezut se dărâmă nu mai știm încotro să o luăm. Prieteni nu ai să îi strigi pentru că ai ales să crezi în persoane fără valori și te trezești că trebuie să iei tot de la zero și nici măcar pe cineva care să te ajute nu ai. Da, când ajungem în asemenea situații, vinovații suntem noi.  Foarte important e ca în astfel de momente să iei totul de la zero și să faci lucrurile așa cum trebuia să le faci înainte. Ai ocazia să îndrepți lucrurile și asta este o parte bună. Mai trist e că mulți din cei care ajung să nu mai aibă speranță vor lua decizii proaste  în continuare, iar în disperare de cauză își vor face alți ”prieteni„ care îi vor conduce spre alte iluzii. Aceștia vor căuta alt anturaj care de cele mai multe ori se dovedește a fi la fel de greșit ca cel dinainte. Partea bună pe care vreau să o spun este că atunci când te-ai lovit de starea asta, ai o șansă și nu o neșansă. ”Prietenii” s-au dus singuri și nu trebuie să te străduiești să scapi tu de ei, iluziile în care ai crezut s-au năruit și nu îți va fi greu să te desparți de minciuni și astfel ai șansa să îți faci adevărați prieteni, ai șansa să îți creezi noi valori care să nu mai fie iluzii și să îți pui în viață repere solide care știi că vor fi acolo oricând.

Sunt absolut sigur că o persoană care își face prieteni după un set de valori care pot fi verificate, care își pune ținte în lucruri cu adevărat importante și nu își face iluzii deșarte, iar atunci când are totuși o nereușită știe să privească dincolo de ea, este o persoană care niciodată nu va fi fără speranță și nu va fi trântit la pământ de vreo depresie. Știți vorba din bătrâni: ”cum îți așterni așa dormi.„

Advertisements

3 thoughts on “Fără speranță? De ce?

  1. E adevarat ca in majoritatea situatiilor, noi insine provocam crizele din viata noastra. Dar eu n-as generaliza; exista posibilitatea sa fii tradat de prieteni chiar daca ai fost prudent la alegerea lor… chiar daca avem in anturajul nostru numai oameni de caracter, asta nu e o garantie ca nu ne pot lasa balta uneori si nu se pot schimba in rau.

    Cred ca solutia la astfel de probleme este sa-L cunoastem pe Dumnezeu ca pe un Prieten apropiat; aceasta ofera si mangaiere in depresii, dar si puterea aceea de a cauta prieteni si valori noi. Unii considera ca e doar un exercitiu de imaginatie, o carja a oamenilor slabi; dar daca ai experimentat aceasta relatie cu Dumnezeu, ai vazut cat de real este totul si cat de bine vindeca ranile.

  2. daca nu ai trecut pe-acolo nu poti sa intelegi. si tocmai asta e problema. ca ai ajuns acolo din cauza ta si nu mai poti trai cu asta. si ce faci?

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s