Realităţi · Spiritual

Dumnezeu nu risipește

Am auzit într-o predică pe un bătrân spunând că Dumnezeu risipește. Era vorba de pilda fiului risipitor și ajunsese nenea la concluzia că pe lângă fiul risipitor și fiul mai mare care erau risipitori, a spus că și tatăl era risipitor. Drept urmare, știind că în pildă tatăl este simbolul lui Dumnezeu, omul a spus că Dumenezeu risipește. Nu sunt de acord cu o asemenea afirmație, nici măcar ipoteză. A încercat spre final să spună că Dumnezeu risipește ca să ne arate pe unde să mergem, însă verbul ”risipește” nu își are locul în afirmație. Chiar dacă Dumnezeu face ca soarele să răsară și peste cei buni și peste cei răi, Dumnezeu nu risipește. Chiar dacă el trimite binecuvântări și la cei buni și la cei răi, El nu risipește și chiar dacă are grijă de toți ca să nu pățim ceva asta nu înseamnă că risipește. Tot ce face Dumnezeu face cu un scop. Nimic nu este fără rost la Dumnezeu. Dumnezeu face ca să ofere daruri atât peste cei buni cât și peste cei răi din același motiv pentru care El nu va mântui pe toată lumea fie că ei vor sau nu, asta deși Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru El. Nimeni nu va fi mântui împotriva voinței lui. Dacă cineva ar fi mântuit împotriva voinței lui, atunci la ziua judecății Satana ar putea să acuze că Dumnezeu nu a lăsat pe om să aleagă în dreptul lui. Așa ar fi și în cazul în care Dumnezeu ar face ca soarele să răsară numai peste cei buni, iar binecuvântările Lui s-ar revărsa numai peste cei buni. La ziua judecății, cei răi l-ar acuza pe Dumnezeu că nu a fost drept și că a favorizat alte persoane și că dacă ar fi primit și ei aceiași atenție poate ar fi fost mântuiți.

Dumnezeu din dreptatea Lui și din dragoste face că binecuvântările Lui să cadă peste cei buni și cei răi. De altfel, chiar moartea Domnului Isus Hristos a avut loc pentru toată lumea.  Dacă am îmbrățișa ideea că Dumnezeu risipește atunci în secunda doi acceptăm teoria predestinării conform căreia degeaba mai încerci să trimiți semnale de îndreptare dacă acela a fost sortit pieirii. Dumnezeu trimite semnale celor pe căi strâmbe deoarece alegerea este în mâna lor iar Dumnezeu nu decide pentru ei. Ca să înțelegem mai bine, e ca atunci când un părinte face sacrificii pentru copilul lui fără să se gândească la faptul că ar putea să le facă degeaba. Scopul este acela de a-și ajuta copilul și nicidecum nu se poate pune în discuție o risipă.  Ideea predestinării este pur și simplu demolată de moartea Domnului Isus Hristos. Ce rost ar fi avut ca Dumnezeu să își trimită Fiul la moarte doar ca o reprezentație scenică?  Predestinarea nu există, risipa nu există. Există dragoste și dreptate fără de care nu știu unde am fi fost astăzi.

One thought on “Dumnezeu nu risipește

  1. “Nimic nu se pierde, totul se transformă” e o lege a conservării care cred că se aplică şi la dragostea lui Dumnezeu. Chiar dacă păcătosul care a beneficiat de dragoste va muri, viaţa lui nu a fost în zadar căci prin viaţa lui păcătoasă vedem şi înţelegem dragostea Divină.
    În pilda slujitorului leneş care a îngropat talantul, stăpînul nu a pierdut nimic, căci acel talant a fost dat celui cu 10.

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s