Amintiri · Copilărie · Realităţi

Amintiri din copilărie – Episodul 6: Primii prieteni

Dacă în episodul anterior spuneam cum reușeam eu să enervez lumea și nu reușeam să îmi fac niciun prieten, în episodul ăsta o să spun cum am reușit să oblig îmi fac și eu câțiva prieteni. Născut fiind în ’85 eram  unul dintre cei mai mari copii de la blocurile din zonă, vreo 4-5 la număr. Cam atâtea blocuri aveam loc de joacă la comun. Restul erau împrăștiate prin alte locuri. Din toți copiii ăștia eu eram printre cei mai mari. Am vrut să menționez asta deoarece asta este scuza mea pentru faptul că la început am avut puțini prieteni. Pe primul prieten din păcate am avut și puține amintiri deoarece a fost unul din acele cazuri care au plecat din țară imediat după revoluție. Era vecinu’ de la 2, exact sub mine și tot ce mai țin minte este că îmi plăceau jucăriile lui 😛 Avea o motocicletă cu cheiță și un monoclu sau ceva de genul ăsta, iar la capăt erau multe figurine care se vedeau precum stereogramele. Am uitat cum îi zicea dar eram captivat. Mai țin minte că îi băgam degetele în ochi de fiecare dată când nu vroia să îmi dea jucăriile lui 🙂

După ce prietenul a plecat am legat 3 prietenii care aveau să fie printre cele mai tari prietenii pe care le puteam avea 😀 Unul era vecinu’ de la 4, chiar deasupra mea, altul de la etajul 1 și da, o prietenă de la parter. Ei 3 erau cei mai buni prieteni ai mei. După aia, m-am împrietenit și cu celelalți copii, câteva zeci 🙂 Cu doi dintre ei am ținut legătura, iar de al treilea din păcate nu mai știu nimic. Am mai auzit așa câte ceva dar de ceva timp nu am mai vorbit cu el. Un lucru este cert: primii prieteni adevărați au fost 3: 2 băieți și o fată. Cu ei am făcut multe tâmpenii și am pierdut și mult timp. Cu ei mă împingeam la prostii, și cu ei mergeam la ciordit cireșe, prune, gutui, mere, smochine și altele. Cu ei ne bucuram când ne dăteau părinții bani să luăm înghețată la pahar de plastic cu fistic  sau suc de la dozator. Dacă am gusta acum din ele le-am scuipa pe loc, dar atunci erau cele mai bune din lume. Cu ei am descoperit jocurile pe televizor și cu ei mi-am pierdut vremea jucând pinball sau super mario cu orele 🙂 Primii prieteni au fost și sunt cei cu care petreceam suficient timp încât uitam că mi-e foame și uitam că am teme de făcut. Primii prieteni sunt cei care la orice oră i-aș suna și chiar dacă ar fi să îi sun după 10 ani aș vorbi cu ei ca și cum nu i-am mai văzut de ieri. Primii prieteni nu se uită niciodată. Sunt ca înotul și mersul pe bicicletă. Când i-ai cunoscut, nu îi mai uiți ci îți intră la inimă.

Advertisements

3 thoughts on “Amintiri din copilărie – Episodul 6: Primii prieteni

  1. Si eu ii enervam pe toti din jurul meu, eram o nesuferita [si acum sunt, da’ mai putin :d]. Eu eram cea mai mica din cartier si toata lumea ma chinuia. :[

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s