Amintiri · Copilărie · Realităţi · Umor

Amintiri din copilărie – Episodul 7

Mi-ar fi imposibil să îmi amintesc în ordine cronologică toate clipele petrecute în urmă cu ceva timp, ceva destul de mult timp. Cu toate că nu am decât aproape 26 de ani, încep să îmi dau seama de ce bătrânii spun mereu ”când eram eu tânăr(ă).” Nu trebuie să ajungi cu părul alb ca să observi că în doar 10-15 ani deja lucrurile se complică și ți se face dor de adevărata copilărie. Da știu, încă mă pot bucura de viață pentru că tot tânăr sunt, dar nu se compară cu clipele când cel mai mare motiv de supărare era că ai fost ales ultimul în echipă sau că la întreceri ieșeai ultimul. Nu se compară cu momentele când grijile erau pentru noi precum extratereștrii: toată lumea vorbea de ele dar noi nu le văzusem niciodată…de fapt nici nu știam ce sunt alea.

O să fac pe moșul astăzi și am să vorbesc despre ceea ce va fi mereu cea mai frumoasă parte a vieții: copilăria. Degeaba spunem noi că am rămas copii dar de fapt nu poți să mai faci ce făceai la 8-10 ani. Îmi amintesc cum stăteam afară cu orele și jucam jocuri pe care astăzi cu greu le mai vezi la copiii de astăzi. Îmi amintesc cum veneau prietenii la ușă să mă cheme afară iar eu stăteam în cameră prefăcându-mă că îmi fac temele doar doar o să zică mama că mă lasă la joacă. Perioada când un joc nu se termina când mi se făcea foame ci la 3-4 ore după aceea. Perioada când strigătul mamei care mă chema la masă mi se părea a fi cel mai înspăimântător lucru și o consideram moartea pasiunii.

Deși au trecut decât 10-11 ani de atunci parcă toate le văd în fața ochilor de parcă acum aș vedea un film. M-am mutat din cartierul unde mi-am julit fiecare centimetru de piele și mi-am spart capul de n ori, dar când revin pe strada unde împreună cu zeci de alți copii învățam diverse lucruri parcă tot ce îmi doresc e să stau în fund în fața scării și să mă uit la blocuri. E acel sentiment pe care nu îl poți descrie. Parcă vorbești cu strada care doar ea știe exact ce vrei să spui. Locurile care emană zâmbete, căldură și culoare chiar și în mijlocul iernii. Țin minte că deși eram mic de înălțime și slab ca un vreasc eram tare rău. Nu era pe la mine la bloc băiat care să facă judo și eu să nu mă bat cu el. Mă enervau la culme cu impresiile lor, iar eu cum mă enervam extrem de ușor, săream la bătaie. Dăteam, primeam dar aveam grijă să dau mai mult 🙂 Doar un tip din cartier știu că n-am putut să îl bat. Făcea judo de ceva vreme și învățase destule mișcări. Ar mai fi fost un copil de țigan din cartier de care eu și cel mai bun prieten cu care am bătut străzile ne era frică. Nu de alta da frații lui erau cam golani și îl știam de frică dar la bătut mama și de atunci nu am mai avut probleme cu el 🙂

Ca să vă faceți o idee cam cât de rău eram o să mai spun două întâmplări. Deci la bătaie săream și mă băteam și cu ăia mai mari. Eu am copilărit la bloc într-un cartier care astăzi este cartier de fițe dar atunci era cartier și atât: Băneasa. Am stat la bloc pe una din străduțele liniștite. În spatele blocului era plăcerea noastră să ne jucăm deoarece era o stradă care se înfunda și dătea într-o grădină în care adesea ne jucam dea mama și dea tata, elasticul, 1 2 3 la perete stai și alte jocuri care nu aveau nevoie de mult spațiu. Ei bine, într-una din zile, fiind în grădina din spatele blocului am văzut eu că un tip i-a dat soră-mii cu un pomișor în cap. Era unul din acela cât o nuia de gros și 2-3 frunze. Pentru mine era pom. Când am văzut eu că plânge soră-mea nici una nici două m-am înfipt cu dinții în fundul lui. Nimeni nu dă în soră-mea decât cu excepția mea 🙂 Îmaginează-ți un mucos  de vreun metru mușcând de fund pe unul mult mai mare de înălțime și destul de solid. O să credeți că mi-am luat bătaie. Nimic mai fals 🙂 Tipul a căzut la pământ de durere deoarece mușcam foarte tare. Faza tare e că l-am mușcat de fund exact în dreptul balconului lui și țipetele lui l-a facut pe taică-su să iasă afară. Ce e și mai culmea e că nu țipa la mine taică-su și tot lui fi-su țipa să nu se mai prostească 🙂 Tot ce știu e că am mușcat cât am putut iar tipul a început să plângă de durere. O altă fază a fost că nici fetele nu aveau tratament preferențial dacă mă enervau. Nu mai știu ce mi-a spus o fată într-o zi dar știu că așa tare m-a enervat că am mușcat-o de sfârc :)) La câteva minute era cu maică-sa la ușă și m-ă pârât. Câtă bătaie am putut să îmi iau atunci :)) Eram și eu mic și mai prostănac dar mi-e dor de clipele alea 😛

Advertisements

8 thoughts on “Amintiri din copilărie – Episodul 7

  1. vai…deci….chiar mi-au placut amintirile tale din copilarie=))…foarte tari:))
    Cat despre strada aia cu care vorbesti si doar ea stie exact la ce te referi,exact acelasi lucru il patesc la casa bunicilor.Acum e parasita,e undeva pe-un deal si pe-o raza de kilometrii buni nu e tipenie de om,dar cand ma duc acolo,mi-e destul sa ma pun pe-o carare si deja ma vad fugind dupa varul meu,fenomen clasic cand mergeam pe acolo.Ma apuca nostalgia,uneori imi doresc ca acea casa sa fie din nou vie,sa fie iar amandoi bunicii acolo si sa mananc carne fripta pusa in ulei propriu intr-un vas pentru tot anul(ca un congelator de carne,dar carnea e deja facuta).Era traditie…Din pacate nu toate traditiile supravietuiesc,si dupa ce un om moare se pierde tot….

    1. Și eu când am trecut pe strada aia chiar nu mai era nimeni. Nu îmi venea să cred. Înainte erau zeci de copii, dar cu toate că era pustie parcă vedeam multă veselie pe stradă 🙂

  2. =)) se spune ca cu cat te lovesti mai mult la cap cu atat esti mai inteligent ;))) cred ca in cazul tau se aplica caci alternativa cu muscatul de fund pe adversar a fost o miscare foarte inteligenta dar si funny =))

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s