Dragoste · Realităţi

De ce atâtea complicații?

Uitându-mă la filmul Step-up la un moment dat cea mai bună prietenă a unuia dintre personajele principale aș putea spune, întrebată fiind de colegele ei dacă e îndrăgostită de cel mai bun prieten al ei, ea a răspuns că nu se pune problema pentru că se știu de mici și chiar ar fi ceva ciudat. Imediat am reacționat spunând că am auzit de atâtea ori replica asta de m-am săturat de ea. E aproape la fel ca replica ”ești prea bun(ă) pentru mine”. Niciodată nu am înțeles de ce preferă unele persoane să se complice aiurea? Ați observat că de cele mai multe ori și când spun de cele mai multe ori mă refer că aproape întotdeauna, băieții sau fetele vor să își facă parteneri pe cineva pe care nu cunoaște de mult. E mai interesant și încearcă să se cunoască mai mult. Mereu aud și replica asta:”nu suntem împreună, dar ne întâlnim să ne cunoaștem mai bine”. Cred că cu toții aveți un prieten de sex opus pe care îl cunoaște de multă vreme și cu care chiar vă înțelegeți bine și pun pariu că aproape toți dintre voi o să spuneți că ar fi chiar ciudat pentru voi să aveți o relație mai apropiată decât best friends. Poate chiar o să spuneți că prienten(a) respectiv(ă) este ca o soră sau ca un frate pentru voi.

Și mie mi s-a întâmplat să spun asta așa că nu mă exclud din ecuația asta, doar că mă întreb de ce ne complicăm atât de mult. În loc să căutăm printre persoane aproape necunoscute sau chiar anonime, mai bine ne uităm ce avem lângă noi și chiar la persoana pe care o cunoști atât de bine. Sunt numai avantaje. Nu o să mai pierzi timp cu cunoașterea pentru că vă cunoașteși de mulți ani și ați trecut prin bune și rele, la persoanele pe care încerci să le cunoști de fel ești atras în proporție de 70-80% de aspectul fizic și asta e o capcană în care mulți își prind coada,  se știe că înainte de a intra într-o relație e bine (și asta nu e recomandare), să fi fost amici, prieteni buni înainte și nu să treci direct la felul 2 pentru că foarte probabil nu va fi o relație prea reușită și alte avantaje puteți să mai găsiți și voi pentru că sunt destule.

Am spus că replica ”ne știm de mici și ar fi ciudată o relație” este la fel de ciudată ca ”ești prea bun(ă) pentru mine” din simplul motiv că niciuna nu este adevărată și este doar un mod diplomatic dar fals de a ascunde ce simți de fapt. De cele mai multe ori din teama de a nu greși în relație sau ca celălalt să nu te refuze și astfel să se strice prietenia preferăm să nu trecem de stadiul de best friends. De fapt dacă ne-am gândi puțin ne-am da seama că dacă unul din ce doi ar încerca mai mult iar celălalt nu dorește o relație mai apropiată decât best friends, până la urmă având în spate o prietenie așa lungă lucrurile nu ar trebui să ducă într-o direcție greșită și odată cu ea pierderea celui mai bun prieten. Foarte probabil între cei doi prieteni foarte buni se poate purta o discuție rațională 🙂 Singura situație în care chiar poți strica o prietenie veche în cazul de față ar fi să nu știi să accepți refuzul celuilalt și tu să insiști prostește. Atunci celălalt mai mult ca sigur își va dori să te vadă cât mai rar și lucrurile se vor răci, pentru că altfel nu te poate face să înțelegi ce înseamnă nu. Dar dacă nu ești vreun ghibon nu ai ce strica.

Este atât de ciudat că marea majoritate alegem să căutăm diferite persoane când am putea să alegem ce avem lângă noi. Până la urmă expresia ”mi-e ca un frate, ca o soră” e chiar pertinentă. Viitoare persoană cu care te vei căsători trebuie să îți fie soț(ie), prieten(ă), frate (soră), părinte și lista poate continua. Cât timp ar dura ca o persoană pe care abia încerci să o cunoști și care foarte probabil te-a atras mai mult fizic să îți ajungă prieten(ă) adevărat(ă), frate (soră), părinte, etc, etc? Mulți ani…

Eu pur și simpli mă mir de noi oamenii cât de complicați suntem. Cât de complicați…

Advertisements

12 thoughts on “De ce atâtea complicații?

  1. Uneori (1% din cazuri) replicile de genul nu sunt doar replici.
    Din păcate mulți abuzează atâta de ele, încât nimeni nu le crede atunci când sunt chiar adevărate.

    Eu am avut de mică prieteni băieți și să fiu cu ei ar fi… ciudat… parcă m-aș întâlni cu fratele meu. Și mai ciudat de atât nu cred că poate fi ceva. 😆 Nu aș putea privi în sens de bărbat, pasional, ca atracție, un bărbat pe care îl concep ca și frate.
    Ideea că viitorul partener e totul, și prieten, și frate, și soră, și mamă și tată, e mai mult la nivel ideologic, cumulativ, ca adaos la relația amoroasă. Că ții la cineva ca la un frate sau la o soră, nu e cumulativ; e atât și gata. Că dacă era mai mult după 3-4 ani îți cam dădeai seama.

    Sau eram cu o prietenă și o tipă nouă în anturaj zicea de un tip că arată bine și noi ne miram de ce… că nouă, cunoscându-l de mult, nici nu ami observam cum arăta.
    Ideea nu e de cunoscut… ci de senzația pe care ți-o creează un om pe care îl cunoști demult.

    Sau poate îl cunoști atât de bine încât fie știi că nu ai de ce te simți atras, fie știi că nu ar merge o relație.
    În momentul când ești la un anumit nivel, la o anumită maturitate și experiență, știi ce îți trebuie ție și celui de lângă tine ca să meargă.
    La adolescență, când ne schimbăm de pe un an pe altul, e altceva, vechiul prieten se poate schimba în altcineva; dar când se stabilizează personalitatea schimbare perspectivei e rară.

    Și niciodată nu trebuie subestimată puterea decepției amoroase asupra oamenilor. Oricât de puternice am pretinde că sunt sentimentele noastre, prietenește, oricât ne-am bate în piept cu rațiunea, cu inteligneța, cu toții suntem oameni, imperfecți, și undeva tot o dăm în bară în cel mai jenant mod.

    1. ai și tu dreptatea ta, dar uite, eu cunosc un cuplu care la anul se căsătoresc și se știu de mici. De ai vedea ce bine se înțeleg 🙂 Ea mi-a spus că el își dorea de ceva timp ceva mai mult și la fel spunea și ea ca tine dar până la urmă s-a dovedit o mutare inspirată 😀

      1. Eu vorbesc de prieteniile în care nu își doreau ceva mai mult.
        E altceva când unul sau amândoi tânjeau în secret după mai mult, dacă deja apăruseră niște scântei. 😀

  2. Asta pentru că ne place să ne complicăm viețile cu orice situație care are o rezolvare foarte simplă.
    Apropo de Step Up 3…parcă 1 și 2 au fost mult mai reușite, cu actori mai buni și muzică mult mai bună…zic și eu 🙂

  3. Probabil o relatie intre buni prieteni nu ar merge. pentru ca din start nu ar exista pasiune. curiozitatea aia sa il cunosti s.a. din pacate, nu-i ca-n filme cand cei doi buni prieteni sfarsesc prin a fi impreuna.

    1. Noi 2 am “sfarsit” asa, dupa 1 an de f.buna prietenie si de batut cu pumnul in masa ca noi mai mult de atat nu putem fi niciodata!:))
      Ciudati mai suntem, complicati a naibii de tare .. dar na, noi ne complicam singuri.

  4. evident ca totul difera de la caz la caz insa cred ca ideea este ca in cazul unei relatii de foarte lunga durata, eventual care a inceput in copilarie … copilarie = virsta la care conotatiile erotice sunt inca nediferentiate … e firesc ca aceasta sa evolueze in gama frate-sora. Este daca vrei si drama cuplurilor care se formeaza la virste fragede, aici ma refer in adolescenta, pe la 16-18 ani. Isi traiesc o dragoste frumoasa si oarecum ideala de vreo 10 ani asa … pina cind isi dau seama ca au trecut peste ei ani, ei au trecut peste multe chestii din viata pe care nu ke-au gustat si … se despart!

  5. E printre putinele posturi pe care am avut rabdarea sa le citesc pana la sfarsit ;chiar interesant mi s-a parut. Acum ca sa-mi dau si eu cu parerea,sunt si nu sunt de accord cu anumite idei. Spre exemplu,eu chiar n-as putea sa-l vad pe cel mai bun prieten ca pe un iubit,in niciun caz desi stiu ca el si-ar dori asta. Pe de alta parte,etapa cunoasterii unor persoane noi are si ea farmecul ei si sincer e unul dintre lucrurile care chiar imi face placere.
    E adevarat ca de cele mai multe ori,cel mai bun prieten,cu care practic am crescut ar fi persoana ideala pentru noi,exact cum ai spus si tu: ar stii sa fie si frate,prieten,sot etc insa cert este ca inima nu asculta de ratiune si de ce e mai bine,pur si simplu iubeste pe cineva sau nu.

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s