Dragoste · Fantezii · Scrisori

Recunoștință

– Fără încetare privesc la iubita mea. Mă umple de viață doar numele ei. Mă cheamă prin priviri tandre să-i ascult cântecul inimii. Mă liniștete glasul ei jucăuș.
– Nu mă satur de prezența iubitului meu. Mă odihnesc în brețele-i protectoare și îmi găsesc liniștea în grija-i părintească pe care o eliberează la fiecare pas. El mă poartă în galaxii necăzute în păcat și mă duce pe culmi de petale. Ca un pârâu de munte îmi satură setea de dragoste. Cântați dragostea noastră pe aleile parcurilor.
– Mărit fie Cerul pentru tine iubito! Mi-ai cuprins toată ființa cu o sărutare și tremur de emoție la atingerea mâinilor tale.
– Iubitul meu este ca un copil ce descoperă culorile. Îmi colorează cu totul gândurile și vorbele și eu nu mai sunt a mea. Eu sunt a lui iar el, el este al meu până la capătul zilelelor mele. Mă gâdilă iubirea lui și mă laud cu dragostea lui. Gust aroma dragostei lui în tot ce face.
– Iubita mea e ca o rândunică. Mă ia în zboru-i și îmi arată lumea ei. Mă ține lângă ea și aripile ei sunt ca o pecete peste mine. Mă umple cu recunoștință dragostea ei. Prin ploaie sau vânt rămâne lângă mine și trecem amândoi prin a vremii sălbăticie.
– Scoală iubite și hai să plutim spre vecie!
– Acum mă pornesc iubito. Să plutim spre vecie!

6 thoughts on “Recunoștință

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s