Realităţi · Scrisori · Spiritual

Despre predestinare

Am auzit de atâtea ori expresiile ”n-a avut zile”,”a avut zile”,”așa i-a fost scris”, încât am început să am alergie la ele. Și toate expresiile astea vin din partea unor persoane care cred în Dumnezeu. Predestinarea este modul oamenilor de a-și scuza incompetența în anumite situații, sau modalitatea de a găsi ei o explicație la orice. Când a picat un examen de admitere auzi: ”n-a vrut Dumnezeu, sau, ”n-a fost să fie”, dar niciodată nu auzi că trebuia să învețe mai mult. Când cineva ajunge să piardă în viață persoane sau lucruri importante spune că a fost blestemat, sau că așa i-a fost scris în stele. Nu că poate a greșit undeva sau pur și simplu explicația nu este clară, dar într-o zi poate se va clarifica. Când un tânăr la 18,19,20 de ani moare, auzi că așa i-a fost scris, dar de fapt, poate a fost o clipă de neatenție, poate că acel tânăr chiar a avut grijă dar până la urmă s-a întâmplat. Asta nu a fost doar pentru că ”așa i-a fost scris”, ci pentru că și Satana lucrează. De cele mai multe ori oamenii au tendința să creadă că totul vine de la Dumnezeu. Da, uneori încercările pot veni de la Dumnezeu, dar de cele mai multe ori Satana trimite toate necazurile. Necazurile la care noi nu avem implicare. Satana are un talent mare: aduce răul pe capul omului apoi se retrage și îl scoate pe Dumnezeu în față. Predestinarea nu există și am să explic mai mult de ce spun asta. De când începi ca om să ai discernământ și părinții nu mai pot face alegerile pentru tine și până când mori, doar TU ești responsabil pentru deciziile pe care le iei. Nu Dumnezeu. Cine spune că așa i-a fost scris sau că așa a vrut Dumnezeu, vorbește cu păcat. Cine crede în predestinare de descalifică în a mai fii creștin. Ca să mă fac mai înțeles o să folosesc o ilustrație și o să apelez la imaginația voastră.

Imaginați-vă că sunteți în fața unui labirint și pentru început aveți de ales 2 drumuri: unul e greșit și unul e corect. Să zicem că alegi cărarea rea. Dumnezeu nu îți va spune pe care să o iei, sau să aleagă El pentru tine, dar dacă ai ales prost, va încerca să îți îndrepte greșeala printr-o răscruce. Aici ai șansa să o iei spre drumul corect, sau să te depărtezi și mai mult. Și tot așa de-a lungul vieții. De câte ori te depărtezi de traseul corect El încearcă să te redirecționeze spre traseul corect, însă decizia îți aparține. Ca la un GPS căruia i-ai configurat traseul, dar tu te tot abați de la traseu, iar GPS-ul tot reconfigurează traseul. La un moment dat dacă te tot depărtezi nu va mai reconfigura nimic. Acele 2 drumuri de la începutul labirintului duc amândouă undeva, dar doar unul duce unde trebuie. Dumnezeu îți trimite acele răscruci dar la un moment dat nu va mai putea doarece drumul s-a terminat.  Noi nu suferim pentru că așa vrea Dumnezeu și pentru că așa am ales noi la tentațiile trimise de Satana. Dumnezeu doar îngăduie să se întâmple ceva ,însă nu El este cel care trimite răul în lume.

Dumnezeul pe care eu Îl cunosc, atât cât Îl cunosc, știu că nu este un miștocar. Dumnezeul în care eu cred, nu este cum e un copil care se joacă cu niște papițoi și se amuză de cum îi trântește. Eu știu că Dumnezeul în care eu cred a murit pe cruce pentru omenire, pentru fiecare om care a trăit vreodată sau se va naște de acum înainte. Cine e în stare să moară pentru cineva atunci cu siguranță îi vrea binele. Cum ar fi să poți să îți dai viața pentru cineva și apoi să spui că de fapt chiar dacă am murit pentru tine eu îți vreau răul? Dacă Dumnezeu ar fi ales în locul nostru atunci cu siguranță ne-ar fi fost la toți bine. Spuneam că din clipa când părinții nu mai pot alege pentru noi și până la moarte noi suntem răspunzători pentru alegerile făcute ci nu soarta. Dacă ar putea Dumnezeu ne-ar mântui pe toți. El în atotștiința Lui, știe cine va fi mântuit și cine nu, dar nu intervine în asta cu nimic. Ce fel de părinte ar intervenii în viața copilului său asta împotriva dorinței copilului său? Un părinte întotdeauna își va lăsa copilul să aleagă ce vrea chiar dacă părintele suferă și știe că nu îi va fi bine. Tot ce va face părintele, va fi să îi spună că nu e bine. Ca să înțelegem cât mai bine relația Dumnezeu – om, trebuie să ne concentrăm mai mult pe relația părinte – copil. Noi suntem copiii Lui.

Advertisements

9 thoughts on “Despre predestinare

  1. Cand ceva i se intampla omului auzi doar “De ce Doamne,de ce? De ce imi faci asta?” fara a nu se gandi ca nu El face asta si ca nu,nu asa a fost scris ci ca totul se intampla in urma faptelor noastre. Putem oricand schimba ceea ce unii il numesc “destin” prin ceea ce facem!
    Cred in Dumnezeu,m-a ajutat enorm,de cele mai multe ori sufleteste …dar El mereu mi-a aratat,m-a sprijinit,nu mi-a dat si “in gura”! Alegerile mereu stau la noi ,nu El alege pt.noi ci doar ajuta!

  2. Eu sunt mai pacatoasa asa ca cred ca toata abureala asta cu Iisus rastignit si alte minuni sunt doar de fatada. Se stie foarte bine de atatea documente care sunt ascunse si nu le stie decat Papa.
    Pana la urma, noua nu ne trebuie decat ceva in care sa credem,sa dam vina sau cica sa ne rugam… 🙂

  3. E mai usor sa dam vina pe altii. Scapam mai ieftin si nu ne mai mustra constiinta. Un cineva care crede cu adevarat in Dumnezeu nu va da vina pe El pentru tot ce i se intampla. Si nu se va gandi ca asa i-a fost scris sau ca asa a fost sa fie.

  4. Sunt de acord cu Paul si cu Rux…pentru ca eu cred in Dumnezeu pana la un anumit punct. Am tot auzit teorii conform carora oamenii au inventat acest concept pentru a-si explica anumite fenomene supranaturale care nu pot fi disecate de stiinta sau pentru a avea un anumit confort psihic… Si da Creve, sunt de acord si cu tine: daca Iisus s-a sacrificat pt oameni, nu cred ca ar aplica pedepse extreme asa oricum.

  5. Eu cred in puterea divina si recunosc ca am avut vise premonitoare ce m-au salvat uneori…..Unul, care nu m-a salvat dar mi-a aratat exact ce se va intampla, l-am avut chiar zilele trecute….Si, da…..S-a adeverit. Personal, eu cred ca Dumnezeu ne arata mereu o anumita cale, ne ghideaza in permanenta si uneori chiar ne pune la incercare rabdarea sau iubirea pentru cei din jur. Mi s-a demonstrat uneori, ca lucrurile, oricat de ironice si aiurea mi s-ar parea la un moment dat, se aranjeaza intr-un mod benefic mai devreme sau mai tarziu, daca avem credinta 🙂 Am avut mereu incredere in Cel de Sus si mi-am sustinut credinta indiferent de reactiile celor din jur….

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s