Realităţi · Scrisori

Repaus necesar

Zilele trecute Nice a postat un articol în care întreba care din cele 5 simțuri ne fac să fim cei mai fericiți. Așadar, Nice este sursa de inspirație al acestei postări. Acolo am spus eu că e imposibil să poți să faci un clasament pentru că una fără alta ar fi imposibil să îți ofere bucurie. Dar cu ocazia asta am avut un moment când m-am gândit mai atent la subiectul ăsta. Până acum mă mai gândisem dar superficial și nu realizam exact unele lucruri. Stau și mă întreb totuși unele lucruri care cred că nu voi putea să le simt niciodată. Până acum mă gândeam destul de superficial că o persoană nevăzătoare din naștere știe cum arată și alte lucruri de genul ăsta, însă nu m-am gândit niciodată mai profund puțin să îmi dau seama că de fapt nu are cum să știe cum arată. Noi dacă închidem ochii ne putem imagina cum arată cineva pe care nu îl cunoaștem, asta pentru că am mai văzut oameni, formele corpului, doar la față am avea greutăți în a ne da seama cum arată. Dar în fucție de constituție și înălțime putem să ne facem o imagine. Însă o persoană care nu a văzut niciodată formele unui corp, nu a văzut niciodată o persoană, doar din pipăit își face o imagine dar nu știu cât de corectă este. Având în vedere că noi nu putem visa persoane pe care nu le-am văzut mă gândesc că o persoană care nu a văzut nimic niciodată îi e foarte greu să își facă niște imagini clare. Mă gândeam chiar că o persoană care nu a văzut nimic niciodată nici măcar nu știe cum arată culorile. Cum ai putea să îi descrii unei persoane nevăzătoare cum arată roșul? Că arată ca macul pe câmp? Păi nu a văzut niciun mac. Sau cum arată albastrul? Că e ca cerul? Păi nici măcar nu își poate imagina liniștea cerului. E ca și cum eu v-aș spune vouă că bilibistroceii crocobalzdugați arat la fel ca extratereștrii de pe planeta Asfrotintulus, numai că nu au electrobabiluțele lor mov. Au metrobolbolocitori verzi. O să vă uitați cruciș și veți spune că sunt nebun. Cât de trist ar fi să nu poți să vezi.

Alt simț. Trecem la auz. Cum ar fi să ai toate simțurile mai puțin auzul? Dacă până la urmă te-ai putea înțelege cu cei din jurul tău, tot ar mai fi multe lucruri care te-ar intrista în anumite momente. Nu poți să asculți muzică, nu poți să asculți o formație, un cor, o orchestră, niște păsări, animale, un pârău de munte. Sunt toate așa încât nu se poate să nu te întristezi. Ați văzut ce urâte sunt filmele alea mute? Până și la fimele vechi până la urmă puneau pe fundal muzică pentru a nu fi sec filmul. Vă puteți imagina cum ar fi ca 24/24 – 7/7  să nu auziți nimic? Să nu poți să auzi vocea persoanei care îți spune că te iubește? Înțelegi ce spune dar nu poți să îi asculți vocea suavă. Te întrebi, oare e voce blândă, răgușită, pițigăiată, groasă? De fapt ce spun eu? Iar sunt superficial. Ei nici măcar nu știu ce e aia suav, pițigăiat, gros, răgușit. E un sentiment ciudat. Plus că te pasc pericole la tot pasul. Nu poți auzi când ești avertizat sau alte situații când viața ți-ar putea fi pusă în pericol.
Mergem mai departe. Cum ar fi să nu avem gust? Cum ar fi să mănânci dar să nu simți gustul mâncării, să bei dar să nu simți gustul băuturii? Când descriem un frunct spre exemplu putem spune că e dulce, acrișor, că are niște arome minunate. Dar cum îi poți descrie cuiva dulcele? Dar săratul? Amarul? Acrul? Să mănânci și tot ce știi e că îți alungă foamea dar nimic nu are gust. E ca și cum ai vedea doar alb-negru. Mai țineți minte când aveam televizoarele alea alb-negru care când vedeai un meci, auzeai comentatorul spunând: ”ai noștri sunt în galben, oaspeții în albastru”. Cum era? Tu vedeai doar alb-negru-gri. Cam la fel ar fi să nu poți simți gustul mâncărurilor și băuturilor numai că mai rău de atât.
Cum ar fi să nu avem miros? Să nu știi cum miroase o floare. Să nu știi cum miroase persoană iubită, să-i simți parfumul, mirosul părului… Cum ar fi să vezi o mâncare apetisantă în fața ta și să nu îi simți mirosul. De multe ori își vine să mănânci ceva doar după miros. Cum ar fi să nu poți simți mirosul fructelor? Să nu simți mirosul unui pepene galben sau roșu, mirosul unei piersici? Să nu simți teiul înflorit sau salcâmii. Cum ai putea să îi explici unei persoane care nu a mirosit nimic niciodată cum este mirosul unei flori?
Cum ar fi să nu putem simți nimic? Unii poate ați spune că ce bine ar fi să nu mai simțim durerea. Să nu ne mai doară nimic. Da, dar dacă nu simți nu înseamnă că nu te doare. Poți să ai probleme de sănătate și să nu știi. Să cazi direct și să ajungi la spital și apoi să mori pentru că nu simți direrea dar ea îți macină corpul. Cum ar fi să nu putem simți îmbrățișarea cuiva drag? Să vezi că te îmbrățișează dar să nu știi cum e. Cum ar fi să nu simți un sărut? Să nu simți tremurul, să nu simți emoția. Să nu-i simți forma buzelor. Cum ar fi să nu simți ținerea de mână a persoanei iubite? Să îi vezi mână în a ta dar să nu știi de fapt cum e. Să nu-i simți forma mâinii. Cum ai putea să-i descrii cuiva care nu are simțul atingerii o îmbrățișare? Un sărut? O ținere demână?
Cum am putea să descriem niște simțuri și sentimete, culori și forme cuiva care nu le-au văzut, auzit, mirosit, gustat, simțit vreodată? Nici nu mai realizăm că toate lucrurile astea care nouă ni se pare atât de banale, unii nici nu au avut parte de ele nici măcar o secundă. Cum e? Care e mai importantă din cele 5? 🙂

26 thoughts on “Repaus necesar

  1. Asta da surpriza. 😀 Ar fi simplu sa-ti las raspunsul tau de pe blogul meu 😛 la care a trebuit sa recunosc ca subscriu in totalitate. Insa analizand importanta simturilor asa cum reiese ea din articolul de mai sus, iti alcatuiesc rapid un clasament. Asadar:
    1. Vazul
    2. Auzul
    3. Pipaitul
    4. Gustul
    5. Mirosul

    1. Am înțeles totuși că mulți care nu simt mirosul unei mâncări nu-i simt nici gustul prea mult 😀 Mie mi se mai întâmplă așa când sunt răcit 😀

  2. Eu aș zice că văzul e cel mai important.
    Și de auz m-aș putea lipsi poate mai ușor… pentru că da, nu mai auzi cuvintele… dar astea nu reprezintă nimic; faptele sunt importante. Și atunci e mai bine să vezi și să simți persoanele dragi.
    Deși… în ultimă speță, tot gustul e cel mai puțin problematic. Asta e, mănânci sec. Dar dacă miroși mâncarea, tot e ceva.

    1. Diana, noi avându-le pe toate ne gândim că nu ar fi cine știe ce problemă dacă nu am avea una din simțurile mai puțin importante, dar dacă nu am mai avea cel mai puțin important simț am vedea cât de important e el. Asta e ideea.

      1. Uite, de pildă când suntem gripați, nu mai simțim nici gustul, nici mirosul.
        Eu zic că nu era așa rea partea cu gustul, dacă îmi desfundam nările și măcar prindeam mirosul mâncării.

        Ca să nu spun de zilele când aveam laringintă și nu vorbeam 3-4.

  3. Eu sunt o fiinta senzoriala, pentru mine sunt la fel de importante si nu m-as putea lipsi nici macar de vreuna. Nici macar nu ma imaginez avand vreun simt diminuat – desi cu varsta probabil ca vor ceda unele 😀
    Multumesc lui Dumnezeu ca le am pe toate si chiar daca port ochelari de vedere, nu ma plang deloc deloc.

  4. Citind postul tau mi-am amintit de faza asta: “mutu’ i-a spus surdului ca orbul l-a vazut pe schiop cand il alerga pe chel sa-l traga de par”.

  5. Nu, personal nici nu vreau sa fac acest exercitiu de imaginatie! Nu pot alege, nu le pot pune in ordine pentru ca nu as putea trai cu vreun simt diminuat. Apreciez ca le am ,chiar de sunt ” aragaz cu patru ochi ” ….

      1. Nu aveai ce face. 😆 eu vreau sa-mi iau si lentile de contact pe care sa le port la ocazii speciale pentru ca sunt disperata de ochelari in momentele alea ..

      2. Creve, eu cand eram mica imi doream foaaarte mult sa port ochelari, pentru ca atunci vroiam sa devin secretara si vedeam in filme ca ele poarta ochelari si taaare bine le shedea cu ei la ochi si imbracate in costum mulat. Uite ca acum port ochelari, deci dorinta mea a devenit realitate. 😆 Desi ii port doar la calculator si cand conduc, nu ii mai suport!! 😆 Concluzia: ai grija ce-ti doresti, pentru ca s-ar putea indeplini.

  6. A…refuz!:))
    Vorbesc extraordinar de mult, mi`ar fi greu deci sa nu aud. Am obiceiul sa mangai,sa tin in brate sa sarut..asa ca sa nu simt ar fi gru cu siguranta.. Ce zic eu? Suntem norocosi..atat de norocosi.

    1. Da, așa spuneam și eu, mai ales că nu știm cu ce au greșit cei care nu le au pe toate. Pur și simplu nu le au. Putea fi oricine, dar noi am ieșit compleți.

  7. M-ai facut sa citesc toate cometariile si:
    “mutu’ i-a spus surdului ca orbul l-a vazut pe schiop cand il alerga pe chel sa-l traga de par”- am ras o gramada :))
    tu vroiai ochelari. eu am avut la 8 ani si i-am urat cu toata puterea mea. aveau lentile si rame rotunde si am fost poreclita parca Harry Potter :))

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s