Bucureşti · Realităţi · România mea!

Tipuri și tipuri

Nu mai este niciun secret faptul că în ultima vreme iau contact cu diferite persoane destul de mult timp. De unele tipuri de oameni toată lumea a auzit dar de unii doar auzisem, nu îi și întâlnisem. Am întâlnit două cazuri sâmbătă în timp ce așteptam autobuzul. Ambele au legătură unul cu altul. Primul caz: un bărbat îmbrăcat sărăcăcios, un tricou gri învechit, poate că era și destul de murdar, cu o pereche de pantaloni de trening de culoare neagră, adidași și o pungă în mâna dreaptă, trăgea de zor dintr-o țigară. Parcă dându-i planurile peste cap, i-a sosit autobuzul când el ajunsese la jumătatea țigării. M-am uitat la el cum trăgea din țigara aia la foc automat numai să nu o arunce jumătate și bineînțeles că ultimul fum l-a eliminat în mașină. Nu pot să înțeleg genul ăsta de oameni care se comportă așa. Este chiar aiurea când ți se suflă ultimul fum de țigară în nas și asta când ești în transportul în comună. În orice caz, destul de ciudată această categorie de oameni.

Al doilea caz am spus că are legătură cu primul caz. Tipul de mai sus a aruncat țigara până la urmă jumătate nefumată și nici nu a mai stins-o, așa că în urma lui apare un bărbat pe la 50 de ani, cu un tricou alb, curat, pantaloni scurți crem, sandale maro și șosete albe destul de lungi. Se apleacă prefăcându-se că s-a aplecat pentru a trage de șosete, unde o fi vrut să le mai ridice nu știu. Poate a vrut să le facă pantaloni lungi. Și se apleacă omul nostru, trage de fiecare șosetă pe rând și subtil ridică țigara din care ieșea fum. Se ridică parcă victorios și se duce în spatele unui chioșc de ziare și apare din nou după ce a fumat-o. M-a surprins să văd ce strategie și-a făcut omul să nu îl vadă lumea că ia țigări de pe jos să le fumeze. Dar nu am reușit să înțeleg cum poate cineva să fumeze o țigară găsită pe stradă. Nici măcar nu știi în gura cui a fost…

Am mai avut un caz la muncă. Vine un bărbat care vorbea puțin mai greu, avea o deviație de sept vizibilă de pe Lună, vorbea greoi și parcă având ceva în nas care nu lasă cuvintele să iasă. Aspectul total neîngrijit, haine murdare și chiar mirosuri dubioase. Scoate o poză făcută într-o biserică, poza de altfel complet nereușită: avea o mare dungă albă pe mijloc cred din cauza blițului. A vrut să îi copiez poza și a zis că o vrea mai mare. O fac mai mare și apoi îmi spune că de fapt o vrea mai mică. O fac și mai mică și apoi spune că și mai mică. Îi spun eu că va trebui să le plătească pe toate și zice că nu are bani. Foarte senin îi spun că o să ia cu el doar pozele pe care le va plăti. Se uită ciudat la mine și mă întreabă ce fac cu restul. Eu îi spun că le arunc și mă apostrofează imediat că dacă tot le arunc să i le dau lui că e păcat să le arunc. Îi repet că va lua doar ce plătește și îmi zice că mă va trăzni dacă le arunc și nu i le dau lui. M-a făcut ateu, că dacă vrea mă bate :)) Eu i-am zis că ia doar ce plătește. Până la urmă a plătit doar 2 poze și doar pe alea le-a luat. Mi s-a  părut așa wow omul că o să îl țin minte o perioadă. Au mai fost persoane care ne-au spus că dacă tot aruncăm anumite foi să le dăm lor și s-au supărat când le-am cerut bani pe ele, dar tipul ăsta a făcut circ :))

În fond, nici nu aș vrea să îi înțeleg pe oamenii ăștia pentru că atunci aș avea eu o problemă: înseamnă că aș gândi ca ei :)))

2 thoughts on “Tipuri și tipuri

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s