Bucureşti · Realităţi · România mea! · Umor

Oameni și oameni

retardati

Probabil unii dintre voi deja v-ați plictisit să vă tot vorbesc despre anumite peripeții de la muncă, dar chiar se întâmplă multe și asta pentru că mare e grădina Domnului și ce gard mic are. Dacă tot speram că mă înșel, se pare că nu sunt șanse să mă înșel: mai mulți nebuni sunt în libertate decât în spitale. Într-una din seri, după ora închiderii, am uitat să închidem ușa dar lumina era deja stinsă. Ne pregăteam să terminăm ultimile lucrări și chiar rămăsesem peste program. Nu știu cum, dar a intrat o duduie cu fiică-sa după ea în magazin vrând să cumpere ceva. Îi spunem politicos că am închis și ea începe cu textele ”doar un pix vreau”. Zadarnic am încercat să-i spunem că am închis casa de marcat, tot și că am rămas peste program din cauză că avem treabă. S-a certat cu noi cu tupeu deși ea practic intrase într-un magazin închis. Poate că o serveam dacă nu era așa nesimțită. Și a început, că o să sun patronul să-i spun. Mie îmi era așa frică încât cu greu m-am abținut să nu plâng :)) Nu știu de unde, dar a luat numărul de telefon din magazin și sună după vreo 10 minute de stat în fața magazinului. Răspund eu la telefon, și a crezut că vorbește cu patronul. După un timp și-a dat seama că eram eu și a plecat nervoasă. Acum eu mă întreb, ce om sănătos la cap crede că dacă sună pe la ora 22:00 un patron o să îi răspundă? :)) Doar un nebun își permite să sune un patron de magazin, firmă, ce o fi, după ora 22:00 :)) În fine, nu a mai venit pe la noi din fericire. Diagnostic pacient: nebunie.

Un alt caz. Dacă prima dată stăteam peste program, acum un individ îi spune unui coleg care ajunsese la muncă cu 10 minute mai devreme: ”dar de ce nu serviți clienții înainte de ora 8?”. Răspunsul era limpede: pentru că deschidem la 8, iar dacă vin la muncă mai devreme, o fac ca să dau drumul la aparate. Și când am văzut că unii sunt atât de tupeiști încât să te tragă la răspundere că nu îl servești înainte de ora deschiderii, am început să închid ușa după mine dimineața și să aștepte ora 8. Le dai un deget și ei îți iau toată mâna. Diagnostic pacient: nesimțire.

Al treilea caz. Vine o femeie pe la 40 de ani să xeroxeze niscaiva acte printre care și o foaie matricolă. Foaia matricolă era de fapt o copie la rândul ei. Îi facem noi copiile necesare, și când să plătească se trezește că i-am luat noi originalul de la foaia matricolă. A urlat ca toate alea prin magazin, ne-a făcut bătăuși, huligani, drogați, că ne lipsesc niște tatuaje. Dacă vorbeam cu ea ne spunea că să avem grijă că e spațiu public și că dacă o batem merge la poliție și are martori :)) Ceilalți clienți mai că nu au dat-o afară pe sus. Și-au păstrat calmul. Degeaba am încercat să îi explic că dacă a vrut doar un xerox, de ce are două copii? E clar că una e originalul. I-am explicat că până și culoarea foii cu care a venit nu poate fi făcută la noi pentru că nu seamănă cu foile noastre. I-am explicat ca la proști. După 15 minute a plecat spunând că merge la Poliție. Am lăsat-o în pace. După 2 zile sună telefonul de la muncă: era un număr privat. Hmm, deși nu răspund la numere ascunse, de data aceia am răspuns. Nu mare mi-a fost mirarea că la telefon se afla individa. Sunase să își ceară iertare că a greșit și că nu i-am luat noi originalul. Și-a dat seama că venise fără el. Oricum, am lăsat-o în pace și s-a încheiat tot cu bine. Diagnostic pacient: nebunie și paranoia.

Un alt caz a avut loc chiar zilele astea. Un tip vine să își facă niște cărți de vizită. Mi s-a părut mie dubios de la început, dar am zis că mi se pare. Avea o față de nerd din ăla autentic. Freză pe o parte, ochelari demodați și o voce foarte gay. Mi-a luat prima dată vreun sfert de oră să îi explic de ce trebuie să lase un avans și de ce nu îi fac cărțile de vizită fără să lase avansul. După ce a înțeles, a început distracția. Mi-a trimis un document word cu așa-zisul model. Toate datele erau alandala, numărul de telefon pe două rânduri, totul haotic. M-am chinuit să îmi dau seama cum ar fi trebuit să arate așa că după ce am terminat i-am trimis un demo. Răspunsul a fost stupid: ce-i asta? așa vi le-am dat eu? Nu ați păstrat designul pe care vi l-am dat. I-am explicat eu cum am primit modelul și a zis că trimit un PDF care să nu suporte modificări. Arăta un pic altfel dar tot haotic era. I-am făcut noul model raportat 1:1, nicio diferență. Și îi trimit iar un demo. Când am zis că e ok, sună tipul. Dar nu așa arată. Că trebuia să fie bla bla și bla bla. Îi spun că PDF-ul lui arăta așa și să îmi spună ce mai dorea să schimb. L-am mai modificat odată, și apoi și-a dat acordul să le printez. Ideea e că: deși el era prost de bubuia și nu era capabil să trimită niște cărți de vizită aranjate corespunzător, mă acuza pe mine că îi schimb aspectul. Când a venit să le ridice i-am dat cu documentele în cap și i-am arătat că nu era vina mea pentru că trimitea el documente eronate. I-am spus că mi-a risipit mult timp din cauza greșelilor lui și apoi l-am lăsat în pace. Dacă zicea că arătau altfel și nu îi place cum se văd printate, nu îl lăsam până nu luam toți banii de la el și chemam și Poliția :)) Era pur și simplu imposibil. Diagnostic pacient: idiot.

Cazuri avem destule. Dimineața asta, o clientă era revoltată că de ce au crescut prețurile și că vrea să vorbească cu patronul :))  Până la urmă i-am făcut legătura cu Directorul de logistică și a liniștit-o. Dar nebuna, tot nebună. Parcă era obligată să cumpere de a sărit așa ca arsă :))

Advertisements

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s