Amintiri · Dragoste · Realităţi

Mașina timpului

Old_Writing_With_A_Feather_sepia

Vi s-a întâmplat să găsiți mesaje vechi pe care le-ați trimis sau pe care le-ați primit în urmă cu mulți ani? Dar când spun vechi, mă refer la mesaje de 7-8 ani. Eu unul am pățit-o. Am găsit într-o agendă o sumedenie de mesaje din 2005 sau 2006 pe care ori le primeam, ori le trimiteam. Și nu mare mi-a fost mirarea când am început să le citesc. Sincer să fiu, din vreo aproape 300 de mesaje pe care le-am găsit acolo scrise, am putut citi doar vreo 20 și asta forțându-mă. Am închis agenda și mi-am zis că așa ceva nu se poate. Am găsit acolo mesaje care vroiau să spună lucruri mari, cuvinte mărețe într-un mod artistic, dar ironia face că acelea au rămas doar cuvinte frumoase și atât. Și te uiți în urmă știind ce a urmat după mesajele alea. Atunci nimic nu ar fi prevăzut finalurile urâte. Ai fi spus că nu există cer suficient de înalt încât să nu-l poți atinge. Și cu toate astea, cuvintele alea au rămas doar cuvinte și atât. O să dau doar câteva exemple: ”Cere-mi o piatră și munții ăi dărâm, cere-mi o scânteie și lumii îi dau foc! Cere-mi o stea și îți aduc un cer, cere-mi o clipă și o viață îți voi da!” sau ”Știi ce suntem noi? Doi bulgări de lumină rostogolindu-se prin văzduh până se vor unii să lumineze într-o stea”, sau ”Poți să spui TE IUBESC într-o secundă? Dacă da, dă-mi o secunde din viața ta, îți voi fura un minut, te voi săruta o oră, și te voi iubi o viață”. Nu mai continui cu exemplele căci ele sunt mulțime. Majoritatea sunt de genul. Trecând peste faptul că sunt copilărești, totuși miezul lor este bazat pe ”o viață”. Cât de ușor ne trezim că spunem cuvinte mari, și o luăm înainte cu toate cele. Nu găsim o ordine coerentă și logică a lucrurilor. Toate se accelerează și într-o ordine aleatoare astăzi. Începi prin a spune repede te iubesc, să mai faci câteva declarații, după aia treci iar la etapa de cunoaștere, iar mai zici câteva declarații siropoase, apoi iar te întorci la o etapă ce trebuia parcursă de mult.

Nu știu de câte ori vi s-a întâmplat să spuneți într-o relație lucruri pe care după un timp să vă dați seama cât de penibil au sunat și cât de ireale au fost. Irealizabile. Intri în relație și numai după 4 luni deja îți zboară mintea la căsătorie, începi să spui de planuri pe viață, și tu nici măcar nu știi exact la ce nivel te afli. De câte ori vi s-a întâmplat asta? Și de câte ori ați eșuat? Mesajele din agendă nu le-am rupt deși nu am răbdarea necesară să citesc mai mult de 15-20. Nu  le-am rupt pentru că reprezintă niște pagini din trecut, niște amintiri. După ani, dacă le recitești sunt doar literatură, dar nu oricare: SF. Bine ar fi să vorbim mai puțin și să facem mai mult. Iubirea, dragostea înseamnă mai mult gesturi și dovezi decât cuvinte. Chiar sunt curios. Câți dintre voi păstrați mesajele vechi de la foști/foste? 🙂

Advertisements

8 thoughts on “Mașina timpului

  1. Am sters cam tot ce avea legatura cu trecutul. Oricum eu nu am scris si nici nu am primit asemenea mesaje. Nimeni nu mi-a spus cuvinte pompoase si nici eu nu m-am dat in spectacol chiar asa. Nici macar te iubesc nu ne spuneam…
    De casatorie nu se punea problema. Nu ne-am gandit la ea. Sa zicem ca intotdeauna am ramas realista(in ciuda comportamentelor copilaresti). Deci, sa nu se inteleaga ca nu am facut multe, dar nu am spus si nici nu am gandit atat de departe.

    1. Nici eu nu mă gândeam la căsătorie. Majoritatea mesajelor de genul le-am primit. Am mai trimis și eu câteva dar nu aveam o imaginație atât de bogată 😛

  2. Ha, cred ca as rade in continuu daca as mai avea mesajele vechi, numai cand ma uit la pozele din generala ma amuz singura si ma gandesc ¨ce-o fi fost in capul meu..Nu am pastrat, ar f trebuit? Seara buna

  3. Si eu am o agenda cu mesaje vechi, dar nu de la fosti iubiti, ci de la prieteni… Citind peste ani, am descoperit ca putine dintre acele persoane mai sunt in viata mea. Prea putine.

    1. Să știi. Mulți din cei vechi au dispărut. Au fost poate de conjunctură, de situație. Au avut un impact, un sens, au existat momente frumoase sau mai puțin frumoase, dar ei și-au lăsat cumva amprenta. Nu toți, dar o parte din ei. 🙂

  4. Nu am esuat in nicio relatie din punctul de vedere al planurilor. Nu am avut planuri, pana acum. 😀 Si nu le am singura, ceea ce ma face sa cred ca e de bine.

    Cat despre mesaje veche.. OH LA LA! :)) Aveam un propriu alfabet, codat. Si scriam scrisori, ce nu le expediam, bineinteles. Inca le am. Scrisori, agende, felicitari, scrisori primite, mesajele din telefon. Ce e drept, nu le pot citi, dupa 5 randuri imi creste pulsul si ma inrosesc toata. Aveam idealuri; nu mi le putea pune la pamant decat Dumnezeu. Stii ce e si mai crunt? Inca le am. Aceleasi chestii.

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s