Amintiri · Copilărie · Realităţi · Umor

Amintiri din copilărie – Episodul 10 – Trăznăi la bunici

prostioare

Țin minte că atunci când eram mic în fiecare vacanță de vară mergeam la țară. Nu știu cum ziceți voi dar eu așa zic. Mergeam cu ai mei și neavând mașină, plecam cu rata. Nu știu cum îi ziceți voi dar eu așa îi zic la autocarul cu care mergeam la țară. Așa.  Eu când eram mic eram destul de aiurit și chiar nesuferit pe alocuri. Nu stăteam locului o clipă și nu se putea să nu fac eu vreo trăznaie. Era ziua și trăznaia. Dacă într-o zi nu făceam eu ceva înseamnă că eram bolnav🙂 Așa se face că într-o zi am comis-o în stil mare. Bunicii vara plecau la câmp să își rezolve treburile. Ba la porumb, ba la floarea soarelui, ba la una, ba la alta, dar pe mine nu mă luau cu ei pentru că eram mic și ori mă plictiseam, ori era prea soare, ori îi încurcam, așa că pe mine mă lăsau acasă să dau de mâncare la animale. Singur fiind vă dați seama că  mă cam plictiseam…drept urmare trebuia să îmi fac de lucru. Așa se face că într-una din zilele când eram singur acasă, am ales să îmi pun în valoare calitățile de fochist. Am luat eu o cutie de chibrituri, m-am dus în spatele grajdului și am luat cu mine câțiva coceni. Am găsit și un lighean găurit așa că am considerat locul perfect pentru un grătar. Am pus ligheanul cu fundul găurit în sus, am pus în gaura ligheanului cocenii și am aprins focul. Am tot dat eu foc acolo până au venit bunicii de la câmp. Băi fraților, nu știu cum i-a trecut bunicului prin minte să mă caute după grajd, dar m-a găsit asupra faptului. Mi-am luat o bătaie zdravănă atunci încât am fugit pe uliță. bineînțeles că bunicul a venit după mine ca să nu îi fac de râs că vedeau vecinii. Poate o să spuneți că ce mare prostie am făcut, că până la urmă nu s-a întâmplat nimic. Problema e că între grajdul nostru și gardul vecinilor erau decât vreo 50 de cm, iar imediat în gard erau căpițele cu fân ale vecinilor, lângă căpițe era pătulul nostru (noi așa zicem la spațiul pentru depozitarea porumbului), iar lipit de pătul era casa noastră. Dacă vântul ducea focul la fân , de la fân la pătul, imediat ar fi ajuns la casă. Și uite așa am luat eu bătaie. După ce am fugit pe uliță, ca să nu mă prindă bunicul am considerat că cel mai potrivit ar fi să mă sui pe stâlpul de electricitate. Zis și făcut. Acum să te ți cu înjurăturile și amenințările. Într-un final m-am dat jos și a urmat repriza a doua de bătăie pentru că râdea lumea de noi🙂 Asta a fost doar o zi din cele multe petrecute la țară. Restul vor mai urma.

4 thoughts on “Amintiri din copilărie – Episodul 10 – Trăznăi la bunici

  1. Si nu era asta o copilarie adevarata? Cu toate riscurile implicate… acum tot ce pot povesti copii e ce joc cand a fost lansat pe internet sau cu cate ore de meditatii ii indoapa parintii lor “grijulii” pentru viitorul la care ei nu au avut acces dar vor ca odraslele lor sa il aiba.

  2. Imi place cum povestesti, un Nica in varianta moderna. :)) Foarte poznas erai, acum sa inteleg ca te-ai cumintit?😛
    Asteptam noi episoade cu nazdravanii specifice varstei.😀 Hai mai, acum pe bune, cine a mai vazut copil cuminte si baba frumoasa? :))

    1. Am văzut eu :)) Știu un băiețel, are vreo 9 ani și nu credeam să mai văd copil așa cuminte în ziua de azi. Pe cuvânt că nu-mi vine să cred. Unde îl pui acolo stă și e extrem de respectuos. Și babă frumoasă am văzut. Bine, simpatică foc. Cum numești o bătrână care se ține de mână cu moșul ei deși are vreo 80 de ani? Am văzut câteva cupluri dastea și chiar erau frumoși🙂 M-au făcut să mă uit lung după ei.

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s