Știu că am tot zis că nu mai dispar, că sunt băiat serios, ca o să scriu cât mai des și cât mai bine, (pe asta din urmă n-am zis-o, dar na, să dea bine fraza), dar de fiecare dată fac ce fac și dispar o perioadă. Nu din plictiseală de blog. Pur și simplu programul de la muncă mi-a făcut probleme. Ajungeam acasă atât de obosit că nici nu mai avea rost să deschid blogul. Poți să mai faci limonadă dintr-o lămâie stoarsă? Așa că decât să intru pe aici și să tastez baliverne care i-ar fi plictisit și pe sugarii de 3 luni, mai bine făceam pauză. Eu mereu am fost genul care a preferat să facă un lucru bine și să nu se mulțumească cu jumătăți de măsură. Ăsta a fost și motivul pentru care am renunțat la un cor de cameră de care chiar îmi plăcea. Nu am vrut să mă păcălesc nici pe mine și nici pe ei că am timp. Nu vroiam să fac treaba doar ca să fie. E drept că atunci când ești așa ai și de pierdut, dar e mai bine să fi corect decât să te apuci de o mulțime de activități și să le faci prost pe toate.
În altă ordine de idei, a mai fost un oarece motiv pentru lipsa mea. M-am gândit că nu o să am timp să fac prea multe vizite colegilor din blogosferă și nu ar fi frumos să aștept să dea doar ei pe la mine și eu pe la ei să nu merg. Motivul revenirii se datorează mai multor motive, dar cel mai mare motiv și cel decizional este acela că mi-am renegociat programul de muncă. Nu mai făceam față unui program de 12 ore zilnic, așa că am cerut programul de 8 ore. Chiar dacă nu s-a bucurat patronul, nu a avut încotro și a acceptat. Așa se face că cel mai probabil de la 1 decembrie voi trece la programul de 8 ore.Astăzi postez ceva nou și anume, sper eu, să fie o revenire pentru o perioadă cât mai lungă. Vroiam de mult să revin dar chiar nu am putut. Eu acum sunt curios să văd cine mai intră pe aici. Nu de alta, dar să știu dacă pot să spun tâmpenii sau trebuie să mă abțin :))
hmm…eu cred că voi sta cu ochișorii pe tine 😛
Merci merci. Deci nu trebuie să spun tâmpenii :))
:))) nu e bai :), uneori tâmpeniile ..au un farmec aparte :)..sunt savuroase ;), so…nu te cenzura 🙂
Mai vedem noi mai încolo 😛
;)) welcome
Mi-ai grăbit revenirea 😛 Merci.
Oh, cat de bine te inteleg. Si eu ma intorc atat de obosita de la serviciu incat nu mai pot face nimic. De scris pe blog nici nu se pune problema. Am noroc de o zi libera pe saptamana. Atunci imi permit sa astern doua trei ganduri…
Chiar ma intrebam de ce ai renuntat iar. 😀 Ma bucur mult pentru reusita ta (12 ore era un program inuman). Felicitari si bine ai revenit! 🙂
Merci fain. Păi nu renunțam din plictiseală de blog sau lipsa inspirației :))
A enșpe mia oară când te regăsesc :).
Sper că mă regăsești bine 😛
Sper sa te regasesc ultima oara si definitiv :p.
Bine ai revenit… DIN NOU! :)) Si hai ca dupa 8 ore, merge si o jumatate de ora de blogareala… asa de relaxare 😀
Păi de asta zic și eu că revin :)) Merci fain 😛