Realităţi · România mea!

24 de ani, dar câți mai trebuie?

eroii

Ne apropiem din nou de 22 decembrie când vom mai adăuga 1 an la cei 23 de anul trecut. Și tot numărăm anii care au trecut de când niște oameni au pus piciorul în prag. Văzusem un video legat de evenimentele din 89, despre cum s-a ajuns acolo. Unii zic că ar fi fost lovitură de stat. Sincer să fiu deși aș putea să fiu catalogat ca fiind un ignorant, nu mai contează dacă a fost sau nu lovitură de stat. Cei care au murit acolo au murit pentru ceva în care au crezut și pentru binele ăstora de azi care fac de râs țara asta pe unde pot. Mă întorc la acel video unde era arătat și cum priveau străinii ce se întâmpla în România. Priveau cu admirație faptul că românii s-au răsculat asupra regimului comunist. Așa cum privim și noi evenimentele din Egipt, Siria sau alte țări. Când privim spre China nu avem prea multe gânduri fericite. Francezii, italienii și alte popoare care acum ne iau la mișto atunci priveau cu plăcere către noi și ne făceau un popor viteaz și plin de speranță. După 24 de ani a dispărut tot. Economie, industrie, sistem sanitar, sistem de învățământ, mentalitatea aceia de învingător și toate aprecierile celor care ne lăudau. Cred că dacă ar învia pentru o clipă toți aceia care au murit în 89, ar plânge amar și ar mai porni o revoluție. A dispărut mândria aceia că ești român, a dispărut identitatea, a dispărut speranța. Oare cât va mai trece până când vom număra acești ani dar fără să privim în urmă și să vedem că în loc să avansăm suntem în continuu regres? Oare câți ani mai trebuie să treacă pentru ca noi să realizăm ce sărbătorim pe 22 decembrie? Până și imnul național ne îndeamnă să ne trezim. Păcat că nu mai știm nici imnul național. Românii nu sunt recunoscători celor care au plătit cu viața acum aproape 24 de ani și după cum spunea Bălcescu: cine nu-și cunoaște istoria merită să o retrăiască. Acum românii nu știu să aprecieze ce au, dar poate ar merita să piardă ce au câștigat alții în 89. Sunt curios, atunci cum ar mai sta lucrurile?

Advertisements

4 thoughts on “24 de ani, dar câți mai trebuie?

  1. Sunt convinsa ca ne-am obisnuit atat de mult cu libertatea incat, daca printr-o intamplare nedorita ne-am trezi fara ea, am iesi din nou in strada, am face o noua revolutie. Da, o fi fost lovitura de stat, dar si poporul a avut contributia lui, oamenii s-au jertfit pentru o cauza nobila, nu s-au ascuns in casa…
    Eu zic ca avem un dram de curaj. 😀
    Cati ani ne mai trebuie? Inca pe atat. Si sunt optimista. 😛

    1. Să nu cumva să avem nevoie de un șoc sau o calamitate ca să își regăsească oamenii acel dram de omenie care mai zace ascuns pe undeva.

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s