Prietenii adevărați

Nu o dată m-am gândit la relațiile de prietenie pe care le am sau le-am avut cu diferite persoane. Unele au rezistat în timp, altele câțiva ani, altele doar pentru perioade scurte. Toate au început pe principiul că cine se aseamănă se adună. De altfel nici nu prea se poate altfel, pentru că mergi în grupuri care te reprezintă, care au aceleași hobby-uri, care preferă același gen de filme, sau muzică, în cercuri unde nu se află ceea ce nu îți place. Așa că automat ceva te leagă de fiecare persoană pe care o cunoști. Interesant este că de-alungul anilor am cunoscut atâtea persoane încât mi-ar fi imposibil să le enumăr și să le contabilizez. Să le mai spun și pe nume ar fi chiar imposibilul imposibilului dacă aș putea spune asta.

Totuși, de ce oare nu rezistă toate relațiile la fel? Păi lucrurile stau în felul următor: unele prietenii au fost în copilărie când lucrurile erau mult mai simple. Cu trecerea timpului și-au schimbat gândirea și au preferat altfel de cercuri de prieteni din diferite motive: celebritate, bani, dorința de conducere, spirit de aventură sau mai știu eu ce alt motiv. Drept urmare au plecat spre altceva. Alte relații dispar după premiza că ochii care nu se văd se uită. Are o parte de adevăr și vorba asta, dar nu adevărul total. De fapt dacă o persoană îți este cu adevărat dragă nu lași ca asta să te facă să rupi legătura cu acea persoană.

Alte relații au fost cele tipic adolescentine când nu aveai nicio grijă și doar spiritul de nou și rebeliune te făcea să trăiești liber. Apoi după ce unul câte unul și-au creat noi orizonturi și și-au întemeiat poate familii sau au devenit mai retrase, și contactul cu acele persoane s-a oprit. Cum spuneam, unele relații sunt însă făcute să nu aibă termen de valabilitate. Sunt persoane la care mereu vei găsi ecou. Persoane care nu vor pleca niciodată. Sunt câteva persoane despre care pot spune sigur că oricând ne putem spune absolut orice și indeferent de oră dacă are nevoie de ceva sau invers, ne ajutăm fără să spunem: ”stai să-mi verific agenda”, sau, ”la ora asta?”. Și totuși ce au în plus relațiile astea? Au acel lucru care poate trece peste orice: răbdare, simțire, sinceritate, și înainte de toate, nu așteaptă să primească ceva ca să ofere la rândul lui. Cu alte cuvinte îi lipsește egoismul. Ei pur și simplu nu pleacă chiar dacă mai sunt și momente când nu au chef de nimic. Relațiile alea sunt rare, dar când apar ești bogat. Ei pur și simplu sunt mereu acolo și aleg să rămână. Până la urmă prietenul adevărat ajunge la necaz ca un frate.

Dacă persoane la care țineai au plecat înseamnă că nu meritau să facă parte din viața ta. Spunea Gabriel Garcia Marquez că nu merită să plângi din cauza nimănui, iar cei care merită nu te vor face să plângi. Și asta cam așa este. Dacă au plecat înseamnă că nu merită să suferi. Dacă într-adevăr erau prieteni nu ar fi plecat. Decât prieteni așa mai bine dușmani. Măcar știi că îți vor răul și vei face exact invers decât îți vor spune.