Bucureşti · Fantezii · Umor

Călătorie spre undeva

calatorie

Îi spuneam soră-mii că trebuie să merg undeva. Ca de obicei avea și ea drum spre altundeva. Așa că am plecat în același timp de acasă. Luându-ne cu vorba, ca de obicei, am ajuns în stație la autobuz și din vorbă în vorbă mă uitam că nu mai vine tramvaiul. Nu îmi dătusem seama că nu sunt în stația de tramvai. Am râs de mine, soră-mea a râs și mai tare, apoi am traversat strada până la stația de tramvai. Vroiam să iau tramvaiul până la metrou. Am stat un sfert de ceas până a sosit ”întâziatul” apoi gândindu-mă cum să ajung la timp acolo undeva, era să trec de stație. Numai că odată ce am coborât din tramvai uitasem unde este intrarea la metrou. Nu mi se mai întâmplase o așa rușine niciodată. Rușinat, am întrebat o bătrână cu o sacoșă cârpită unde este intrarea la metrou și am rezolvat și problema asta.

La metrou ce s-a întâmplat nu am crezut că mi se poate întâmpla. Știți, când te grăbești parcă atunci se întâmplă toate. M-am dus să-mi iau cartelă la metrou pentru că de când am terminat facultatea nu merg prea des cu metroul și nu rentează să îmi cumpăr abonament. M-am apropiat de ghișeu cu viteză cerându-mi scuze că nu stau la coadă:
– Mă grăbesc! Mă scuzați!
Surprins că nimeni nu m-a apostrofat am întins banii către femeia care vorbea la telefon.
– O cartelă vă rog!
Femeia parcă nici nu mă auzise, apoi uitându-se spre mine zice:
– Ce spuneați?
– V-am dat banii pentru o cartelă cu 2 călătorii.
– Care? Ăștia erau aici. Nu mi-ați dat nimic.
– Haideți doamnă, chiar aveți chef de glume? Mă grăbesc!
– Băiețaș, nu fi nesimțit! Crezi că s-a întâlnit hoțul cu prostul?
– Doamnă atâta lume a văzut că v-am dat banii, dar nu m-ați băgat în seamă pentru că aveați ”ceva mai important” de făcut…
– Tu chiar ești enervant! Și făcu semn unui paznic burtos să vină la ghișeu.
– Ei asta-i bună acum! Și cu banii dați și cu paza? Hadeți doamnă că vă dau alți bani numai dați-mi odată cartela aia!
– Băi nesimțitule, intervenii paznicul, așa se vorbește cu o doamnă? Ai grijă cum vorbești!
– Doamnă uitați banii și hai să ne facem că nu s-a întâmplat nimic.
Ia preafericita banii și îmi dă repede ceva. Grăbit cum eram abia după ce am făcut câțiva pași de la ghișeu, am realizat că individa îmi dătuse 3 bilete R.A.T.B
– Auziți doamnă, dumneavoastră chiar faceți mișto de mine? Mi-ați dat bilete R.A.T.B? Păi eu merg cu tramvaiul sau cu metroul?
– Ai noroc că nu ți-a dat o foaie goală la ce nesimțit ești, spuse paznicul.
– Deja chiar mă simt luat la mișto și o să fac o sesizare. Nu se poate așa ceva.
– Știi ce? Dă-mi buletinul și îți dau cartela. Așa se eliberează acum cartelele, spuse cucoana de la ghișeu.
Nu îmi venea să cred toate astea se întâmplau exact când mă grăbeam mai tare. Nervos de situația prin care tocmai trecusem, am ieșit din metrou și m-am întors în stația de tramvai. Nu știu cum, dar mi-am dat seama că nu aveam nevoie de metrou să ajung unde trebuia. Eram chiar acolo unde trebuia să ajung. Am traversat strada și apoi…m-am trezit.

2 thoughts on “Călătorie spre undeva

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s