Femeia leneşă

Nu vreau să generalizez prin această postare. Postarea asta îi este dedicată unei anume femei leneşe din cale afară. Faza e că nu ştiu cum mi-a ajuns mie rudă o astfel de femeie care parcă vine din poveştile lui Creangă. Pot să vorbesc despre lenea care o are până mâine că tot nu aş termina de vorbit şi asta în condiţiile în care o văd foarte rar dar când o văd îmi complică rău viaţa. Dacă vrei să cauţi lenea în formele ei pure şi la capacitate maximă, la ea trebuie să te uiţi. O găseşti în cantitate industrială. Parcă a adunat lenea şi prostia unei întregi naţiuni. Sper să nu fie mai rău ca ea în lumea asta.

So, să încep cumva deşi nu ştiu cu ce parte să încep. O să încep cu 4 ani în urmă şi o să mă îndrept spre prezent. Ca să fie peisajul perfect o să vă spun că nu stă la oraş ceea ce oarecum îi oferă o scuză care se anulează atunci când te gândeşti că are familie. În urmă cu 4 ani pot spune că am realizat lenea pe care o posedă această femeie. Acum 4 ani a dat viaţă unui băiat şi sincer nu ştiu ce a fost în capul ei. Dacă nu ştii ce înseamnă un copil mai bine nu îl mai faci. După ce i-a dat viaţă băiatului a mai stat în maternitate câteva zile, timp în care a şocat toate asistentele maternale. Se ştie că o mamă proaspătă trebuie să se spele mai mult decât orice altă persoană deoarece copil trebuie să sugă de la mamă, iar dacă simte miros de transpiraţie nu mai mănâncă. Asta s-a întâmplat în cazul mătuşei mele (greu îmi să o recunosc ca rudă). Copilul ăsta s-a născut şi vara astfel că atunci e musai să te speli că transpiri la greu. Nu, ea nu se spăla şi copilul săracul normal că nu mânca.

Când a ajuns mama prima dată să vadă copilul, mătuşă mea nu era în salon, dar mama a ghicit copilul după plâns. Copilul nu era schimbat cred că de ceva timp având în vedere că i se iritase pielea foarte tare încât odată dezbrăcat se putea vedea carne vie pe funduleţul copilului. A trebuit să îi spele mama copilul pentru că ea nu îl spăla. Ea avea alte preocupări: să stea turceşte ori în fund şi să îţi facă silă uitându-te cum mănâncă. Trecem mai departe.

Hai să lăsăm astea în urmă şi să avansăm un an şi jumătate (v-am spus că o văd destul de rar). De data asta atâta grijă a avut de copil încât săracul copil şi-a rupt piciorul la numai un an şi jumătate. Ce e mai tragic este că şi-a rupt piciorul în casă deoarece afară nu are voie pentru că se imbolnăveşte după cum spune ea. Având în vedere că mai stă la ţară, deci la curte, este anormal să ţi copilul ăla toată ziua în casă. Oricum, a ajuns la spital cu copilul pentru că avea piciorul rupt. Timpul cât a stat la noi a fost o pedeaspă. Trebuia să stăm cu geamurile deschise pentru că era certată cu apa şi săpunul.

Norocul băiatului a fost însă tatăl care s-a ocupat de cultura copilului pe care astăzi îl duce capul. Păcat că maică-sa nu prea a făcut nimic. Dacă nu avea şi tată copilul ăla era pierdut. Astăzi am aflat că verişorul meu care azi are 4 ani tot prin casă stă şi încă nu prea îl lasă pe afară. Atâta prostie nu am văzut de când mă ştiu. Copilul nu prea mai mănâncă deoarece îi dă în fiecare zi aceiaşi mâncare care oricum nu are un gust prea bun. Copilului i s-a aplecat de la aceiaşi mâncare şi e normal să nu mai mănânce, însă ea îl pedepseşte pentru că nu mănâncă. Cum să mănânce când vomită mâncarea pe care o primeşte. Nu ştie să gătească femeia şi când i se reproşează ceva are şi gura mare. Ar trebui să înveţe unchi-miu să gătească şi ar fi ideal pentru ea. Am aflat că nici astăzi nu prea spală copilul. I-am propus mamei să dea o fugă până la ţară să îi spele copilul.

Culmea că una peste alta,  ea se consideră o victimă în casă aia şi mereu ameninţă că pleacă de acasă. Greu de înţeles unele persoane. Cu siguranţă dacă ar scrie unchi-miu un roman (pentru că are talent) ar scrie cel puţin la fel de bine pe cât a scris Creangă. Personajele sunt asemănătoare aşa că sigur şi-ar vinde cărţile. Femeia leneşă e ca o maşină fără motor adică inutilă. Iar când are şi familie e un blestem. Corectaţi-mă dacă greşesc.