E adevărat că nu sunt genul să dau dreptate ambelor părți, dar de data asta pare că voi da dreptate ambelor părți prin articolul actual. Există două tabere: una spune că mai bine să stai singur toată viața decât să alegi prost și să îți smulgi părul din cap din cauza alegerii făcute, cealaltă tabără spune că ai nevoie de cineva lângă tine care să te iubească, să îți fie alături la bine și la greu. Să vedem zic. Prima categorie are dreptate dintr-un punct de vedere. Dacă nu deschizi bine ochii și alegi greșit riști să îți faci viața un calvar alături de cineva nepotrivit. Apoi mai există și vorba aia din popor conform căreia căsătoria este o loterie. Într-o oarecare măsură este adevărată. Mănânci un sac de sare cu cineva și tot nu îl cunoști. Aș fi vrut să spun că dacă deschizi bine ochii nu o să ai probleme dar nu poți să mai fi sigur de nimic. Pot spune că de multe ori mă aflu în postura de a spune că e mai bine singur decât să ai cu cine să te cerți din totul felul de motive puerile și lipsite de fond. Dar după un timp, în anumite situații parcă îmi vine să trec în tabăra cealaltă care spune că e bine să ai pe cineva alături la bine și la rău.
Dacă ai avut ghinion cu câteva relații nu înseamnă că așa vor fi toate și că merită să mai acorzi o șansă cuiva care pare potrivit pentru tine. Și până la urmă e bine să ai cui că îi oferi dragostea ta și să ai de la cine să primești înspoi recolta sufletului. Să faci surprize și să te bucuri de bucuria celuilalt. Numai că dacă alegi iar prost ajungi în punctul când ajungi să fi singur în doi și mai bine stăteai singur. Cel puțin nu mai aveai și certuri. Și așa ajungi să te întrebi dacă nu era mai bine să stai singur. Uneori nu te simți bine singur dar când alegi pe cineva și iese rău îți spui că doi parcă e mai rău ca înainte. Eu mă gândesc că sunt persoane care pur și simplu nu pot avea o familie. Nu sunt făcuți pentru asta. Și îi vezi la a 3 a sau a 4 a căsătorie și tot nu se prind că nu e pentru el treaba asta. Alții se căsătoresc cu prima persoană pe care au sărutat-o.
Dacă ar fi să spun în dreptul meu, cred că mi se potrivește perfect titlul articolului. Uneori mi-ar plăcea să știu că există cineva la bine și la rău, dar în aceiași măsură mă gândesc că decât să aleg iar greșit și să mai încep la urmă să mă și cert, mai bine stau liniștit. Pe scurt: unul prea puțin, doi prea mulți. E ciudat sentimentul. Poate unii l-au mai simțit. Nu știu câți înțeleg sentimentul, dar e tare ciudat…
Terasa cu bloggeri 
Cred că după ce ajungi să cunoști omul de lângă tine mai bine știi cum să îl iei când sunt probleme iar certurile se diminuează. Pentru că îi poți spune direct ce te deranjează și ce ar putea să facă ca să îndrepte lucrurile, la fel și invers. 🙂
Într-o relație există probleme, mereu vor exista dar părțile bune sunt mai frumoase. În doi parcă și fericirea dar și tristețea sunt duble.
Eu fac îndată 5 ani de când am întâlnit persoana cu care îmi împart viața și o să fiu sinceră, uneori mi-e dor de singurătate. Să pot să fiu liberă, să nu trebuiască să iau deciziii împreună cu cineva, să nu fiu legată de cineva în nici un fel..să mă bucur de singurătate, să stau singură, să sting becul când am eu chef :)) etc. Dar astea sunt momente. Adevărul e că dacă mi-aș da viața înapoi și m-aș trezi acum cinci ani când eram singură (și sufeream după cineva din dragoste) aș spune că nu vreau să fiu singură.
Da, câteodată îți vine să arunci cu ceva în persoana de lângă tine, câteodată te scoate din sărite dar și momentele în care te strânge în brațe, momentele în care vă împărtășiți lucruri, cum e când de exemplu ți se întâmplă ceva frumos și abia aștepți să îi povestești sau îi spui despre visul ciudat pe care l-ai avut. E frumos când te trezești în săruturi și alintături și te simți cel mai iubit om din lume… Știi că ai pe cineva căruia îi poți spune totul și că va fi mereu sincer, te va trage de urechi dacă trebuie dar o va face doar ca să îți deschidă ochii.
Când te ține de mână pe stradă și ai impresia că strada e goală și pe ea sunteți doar voi doi. Când chiar și după mult timp nu te saturi să îi vezi chipul și chiar și când locuiești împreună cu acea persoană tot zâmbești de emoție când vă întâlniți pe stradă…(el vine de undeva și ea din altă parte, ca să se înțeleagă la ce m-am referit :D:D:D )
Când îți face un cadou și e plină de emoție și nu mai are răbdare să vadă cadoul deschis doar pentru că vrea să îți vadă zâmbetul de pe față, căci știe că ți-a luat ceva ce îți doreai.
Uneori e obositor, aceeași persoană despre care deja știi totul…dar dacă stai să te gândești la momentele frumoase îți dai seama că se merită, eu una nu aș schimba pentru nimic dragoste. Să dau dragostea pe singurătate? Nu!
Dar cum ai zis și tu, nu toți sunt la fel, sunt unii care preferă să fie singuri și e alegerea lor, ei sunt fericiți așa. 🙂
P.S. Sunt sigură că persoana ta speciala e undeva pe drum ! 🙂
Hei, mă bucur pentru tine că ai găsit persoana lângă care să te simți bine. Știu că mereu vor fi și conflicte în relație. Chia am pentru viitorul apropiat câteva articole despre asta pe care încă nu le-am afișat. Știu ce spui. Parcă totuși uneori ai nevoie de liniște și persoana de lângă s-ar putea să înțeleagă asta ca având ceva cu ea. Și nu e chiar ușor să ajungi la nivelul ăla când să discuți orice știind că celălalt nu va reacționa urât sau se va supăra și apoi vor urma zile întregi de tratative ca să se sudeze iar un punct de legătură.
Probabil va sosii ea cândva, cumva 🙂