O bloggeriță dragă mie, în urma unei dileme de-a ei, mi-a dat câteva idei. Nice, (a se citi nais 😛 ), are o dilemă dacă să se îndrăgostească sau nu. Și ZuZu are cam aceiași dilemă: între inimă și minte…pe care să o asculte. După cum spuneam și pe blogul lui Nice, în ultima vreme am devenit o persoană rațională și nu îmi mai ascultă inima. Rațiunea este deasupra sentimentelor în cazul ăsta. Au fost câteva experiențe care nu prea mi-au făcut plăcere. Nu toate fetele mi-au pricinuit stări ciudate, dar în urma unora am fost foarte dezamăgit, așa că am decis să gândesc mai mult înainte să aleg. Nu e normal să mă mulțumesc cu relații de 3-4 luni și apoi să o iau de la capăt. Sunt o persoană căreia îi place stabilitatea când vine vorba de familia actuală sau viitoare. În ultimii doi ani pot spune că am refuzat să intru în anumite relații pe diferite motive.
O fată vroia să își părăsească prietenul ca să fie cu mine, chiar și el observase comportamentul ei, iar eu am decis că nu agreez situația. Dacă pe el îl părăsește pentru altul, de ce aș crede că nu mă poate părăsi și pe mine pentru altul? Așa că am făcut frumos pas cu pas înapoi.
O alta, mi-a plăcut și am încercat să îi atrag atenția, dar când a observat că o plac a făcut pe interesanta. Văzând latura asta am dat înapoi. Apoi a început să mă caute ea, dar nu mă mai interesa pe mine. Nu-mi plac fetele care fac pe interesantele. Dacă o vedeam că face pe interesanta nu mă uitam la ea de la început.
O alta, m-a abordat prin intermediul blogului spunându-mi după câteva zile că de fapt s-a îndrăgostit de mine. Ulterior am făcut pași înapoi. Nu am considerat că ar fi putut fi o relație de durată. Argumentele le voi păstra pentru mine 😛
O alta, o fată cu care am avut o relație cu 5 ani în urmă care se terminase destul de ciudat. După 5 ani, datorită faptului că o iubisem chiar mult am decis să îi acord o nouă șansă, ceea ce nu fac prea des. La prima întâlnire după 5 ani, afirmațiile ei nu se legau și am bănuit că nu spune ce simte. În cei 5 ani mai vorbisem ocazional și probabil credea că stau prost cu memoria. La întâlnirea după 5 ani se băteau cap în cap afirmațiile ei. Așa că am dat înapoi. A doua oară nu mă mai ard.
O altă fată, iar aici e ceva mai special, mi-a plăcut mult de ea și am încercat discuții care au avut rezultatul scontat. După un timp am aflat că era mai mică decât crezusem inițial. Vina nu era a ei deci nu mințise. Au fost câteva detalii care îmi scăpaseră, toate în urma unor împrejurări. Știți vorba ”dragostea e oarbă”, așa cu uneori îți scapă unele lucruri din vedere 😛 Se mai întâmplă uneori. În fine, am aflat că era cu ceva ani mai mică decât mine și plus de asta era și distanță între noi. Eu cum lucrez și duminica șansele să ne vedem erau foarte mici plus că mai era și diferența de vârstă. De ce am spus că e mai specială situația? Am rămas amici buni cu toate că au fost și supărări mari, încă ne alintăm cu apelativele ”nevastă”, ”bărbate” 🙂 Sper să rămânem amici buni mereu. De ce nu și mai mult. Cert e că relația nu a început pe motivul că nu erau șanse să funcționeze.
Am observat că dragostea vine încet încet și nu deodată. Așa că atunci când va fi momentul voi observa, mai ales că acum nu mă simt în niciun fel pregătit de căsătorie 🙂 Nice, ZuZu, sfatul meu este să acționați după ce ați cântărit bine șansele să meargă acea relație. Alegând cu inima este o loterie. Poate fi o loterie și dacă alegi cu mintea, dar măcar sansele de câștig sunt mai mari 🙂
Terasa cu bloggeri 
Uhm, delicat post si interesant ce s-a scris in el. Eu, ca o fraiera ce sunt, mereu am mers pe principiul ca las inimoara sa decida. SI nu e deloc bine, ca te ia valu, te-ndragostesti si dai de dracu. Acum, cu siguranta as alege ratiunea. As cantari situatia de 1000 de ori inainte de a ma baga intr-o chestie care mi-ar putea aduce din nou suferinta.
Pe 18-22 de ani îți vine să alegi mai mult cu inima, dar după ce te păcălești de câteva ori bine începi să alegi cu mintea. Așa se întâmplă la majoritatea.
Addicted are dreptate.
Şi aici şi tu. Unde comentez.
Dar e bine să eviţi să-ţi iei şuturi-n inimă, o strici!
Eu nu înţeleg de ce se chinuie unii să-şi găsească persoana ideală, vine ea când nu o cauţi. Ţine de timp, şi e frumos să aştepţi!:D
N-am să vă spun … – Zaharia Stancu
N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc.
Când bate vântul peste deltă, trestiile
Lin se leagănă, vii se leagănă, vii foşnesc.
N-am să vă spun pe cine aştept, dar aştept.
Inima n-are aripi, dar deseori zboară.
Toate cântecele lumii, toate, s-o ştiţi,
Încap într-un flaut, într-o vioară,
Cerul n-are margini, stelele au,
Miez şi margini de foc are şi soarele.
Vântul de seară mi-a spus c-o să moară
Dac-o să-i rupeţi în drum picioarele.
Ce să fac, dudule? Încotro s-o apuc?
Mă strigă din patru părţi zările.
Munţii cu păduri cu tot mor sufocaţi
Şi-n curând o să moară sufocate şi mările.
N-am să vă spun pe cine-am iubit, dar am iubit,
N-am să vă spun pe cine iubesc, dar iubesc,
Crângurile sunt pline de flori şi de iarbă
Şi de arbori plăpânzi care cresc.
Huh, adevărul e mereu la mijloc până la urmă 🙂 Nu?
Adevărul?
Unde, ce, cum?
E frumos să trăieşti şi minciuni:-j.
Dar nu văd de unde obsesia asta să fi într-un cuplu…
Dar nu e vorba de o obsesie 😛 La partea cu minciunile depinde de la persoană la persoană 🙂
:)) ha!
dacă eu zic că-i obsesie, este! 😀
Poate la alții 😀 Nu la mine 😀
Cand te arzi de N ori ,iti pui un scut si te protejezi insa vezi tu ..de multe ori, scutul il pune cand nu trebuie si lasam sa treaca pe langa noi oameni ce ne-ar putea face fericiti, oameni diferiti de cei pe care i-am avut, oameni de care avem intradevar nevoie …
Eu,cum mi-s o fecioara ce roade totul si dispica totul in mii de fire ,m-am luat dupa doua intepaturi, intai dupa ratiune si apoi dupa inima, si chiar si asa am facut ce am spus ca nu voi mai face si e prima data cand nu am regrete. 🙂
Repet, e bine sa te indragostesti dar sa nu iti repeti greselile trecutului.
Păi la un moment dat întâlnești și acea persoană pe care o cauți, numai că eu am ales să o găsesc altfel 😛
Ai grija sa nu zburde pe langa tine si mai tarziu sa ai regrete ca ai ales ..calea asta! 🙂
Până acum nu se pune problema :))
Stii de ce sunt bune aceste esecuri sentimentale? Pentru ca astfel inveti si aflii mai multe despre femei, relatii s.a.m.d…
Acum, cu siguranta, ai mai multa incredere in tine si in instinctul tau.
Am învățat destule din asta zic eu 😛
apoi ma gindesc ca uneori treburile astea calculate nu prea ies asa cum le desenezi tu pe hirtie. Cel putin mie …
Se spune că în dragoste și război totul este permis. Pare un motiv bun de a avea totuși grijă așa în parte 🙂 Cât putem.
Degeaba,de multe ori mi-am adus şi eu motive foarte bune de a nu mă îndrăgosti,de a trece mai departe.Apă de ploaie.La un moment dat am pus pe hârtie,la propriu,cu o prietenă,calităţile şi defectele unui tip.8 defecte,2 calităţi.Dar calităţile erau inteligenţa şi -haha,superficiala de mine-aspectul fizic.Am uitat defectele.
Deci nu,socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg 😆
E adevărat că socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din târg,dar și dacă îți propui ceva și ai niște viziuni despre ceva poți să îți păstrezi părerile 😀
Da, in primul rand ratiune…dar si o doza mare de simtire, daca te bazezi mult prea mult pe ratiune, poate mai tarziu vei regreta ca nu ti-ai ascultat cum trebuie inima…depinde atat de mult de persoane, imprejurari, etc…
Dar de aceea este frumoasa viata, pentru ca suntem intr-o permanenta cautare 🙂 a ceva, a orice!
Îți dai seama că rațiune atât cât e cazul. Dar nu poți nici să mergi după dictonul: trăiește clipa.
Ai tu dreptate, Creve….multumim de sfat >:D< !
Cu plăcere >:D<
Creve, problema e ca uneori indragosteala asta ne ia prin surprindere, incat nu prea mai avem ragazul necesar pentru a cantari cu mintea limpede sansele ca relatia sa mearga sau nu. Intr-o buna dimineata te trezesti cu fluturasi in stomac, cu gandul la o anumita persoana, indragostit pana peste cap. Tu propui sa alegem de cine ne indragostim…iar asta nu stiu cat de posibil e. Daca s-ar putea, am fi scutit de multe suferinte, pentru ca ar echivala cu extragerea lozului castigator.
Știu cum e să ți se aprindă călcâiele după cineva, însă dacă te lași orbită de acel ”WOW”, te poți lovi rău de tot. Nu e ușor să calmezi sentimentele, dar nu poți să te avânți așa înainte fără să vezi dacă e bine sau nu.
*scutiti
ce trebuie deicis cu minte, decizi cu mintea, ce trebuie cu inima, cu inima.
un cuplu se bazeaza pe ratiune, dar in special pe simtire. pentru ca atata timp cat exista simtire, ratiunea vine de la sine. 🙂
În cuplu da, pe simțire, dar înainte ca acel cuplu să existe? 😀
Cristi, in mare parte, cred ca stii povestea mea datorita blogului. Eu am riscat, in ciuda distantei, la momentul respectiv. Ca uneori lucrurile nu au mers cum am vrut….este adevarat. Insa, am invatat multe lucruri si nu regret nimic. Zilele trecute am avut o discutie cu cineva si mi-am dat seama ca uneori trebuie sa fii rational; spre binele tau si a celor din jur. Dar nu tot timpul; cred ca lucrurile astea depind de mai multi factori dar cel mai important, de experientele prin care am trecut cu totii si din care am invatat cate ceva 😀
Păi vezi tu? Eu mă cunosc și știu că nu sunt făcut pentru relații la distanță 🙂 Și tot așa, pe baza la cât mă cunosc îmi dau seama dacă unele relații pot merge sau nu 😛 Pe asta mă bazez când spun de rațiune 😛
Creve, ai devenit deja vedeta, tocmai ai fost inzestrat cu o steluta. 🙂 Iti trimit acum un ping.