Amintiri · Copilărie · Realităţi

Amintiri din copilărie – Episodul 3 – Păşitul în biserică

Nu îmi amintesc cu exactitate vârsta la care am pus prima dată piciorul într-o biserică dar ştiu am fost captivat. Multă lume, mulţi copii, măsuţă cu nisip, o tanti cu părul alb, privire caldă şi voce blândă interesată de copii şi care ne spunea poveşti din Biblie şi ne învăţa cântece şi faptul că primeam atenţie foarte multă din partea oamenilor mari îmi făceau plăcere. Poate şi faptul că am văzut lumina din biserică mi-a atras atenţia. Pentru cei care nu ştiu cred că v-aţi dat seama că nu vorbesc de o biserică ortodoxă. Când eram pe la vreo 4 sau 5 ani, mama m-a luat pe mine şi pe sora mea şi ne-a dus la o altfel de biserică, biserica adventistă. Îmi aduc aminte că mi-a plăcut din prima şi mi-am făcut repede prieteni chiar dacă eram mai recalcitrant când eram mic şi mă enervam repede chiar şi pe acea tanti cu părul alb, privire caldă şi vocea blândă. În drum spre biserica adventistă treceam şi pe lângă o biserică ortodoxă şi mama a vrut să îmi arate cum este şi într-o biserică ortodoxă. Ţin minte că nu mi-a plăcut foarte mult. Mi s-a părut foarte întunecată şi pe alocuri sinistră, drept urmare nu am vrut să stau prea mult în ea ieşind imediat.

În cea perioadă, la 4 sau 5 ani, exact după ce mama m-a dus la biserică a urmat şi experienţa grădiniţei. Mama m-a dus şi la grădiniţă  acolo unde educatoare era o femeie de la biserică. A fost o experienţă scurtă pentru că după 3 luni m-am plictisit şi oricum eram cam rău şi pe acolo 🙂 V-am spus că eram recalcitrant când eram mic. Să revenim la biserică. Când mergeam la biserică, de la ora 9:30 şi până la ora 10:30 acea tanti cu părul alb se ocupa de noi copii şi ne simţeam bine. După ora 10:30 era o pauză de 30 de minute în care ne simţeam mai bine ca niciodată apoi urma de la 11:00 – 12:00 predica. Aici era o mare încercare pentru mine. Niciodată nu aveam răbdare şi făceam cam urât. Mama trebuia să aibă mereu la ea un caiet şi un pix pentru că altfel nu reuşea să mă facă să tac. O altă amintire pe care o am legată de biserică este că o dată la 3 luni tinerii din biserică susţineau un program de cântări şi poezii la finalul căruia primeam un pacheţel. Aşa fericit eram că abia mai aveam răbdare până la final cu gândul la ce voi găsi în el. Bineînţeles că trebuia să spun şi eu o poezie şi să cânt cât puteam eu de bine. Nu ştiu cum vă amintiţi voi momentul când aţi păşit pentru prima dată într-o biserică dar mie mi-a plăcut atât de mult încât merg şi astăzi fără să îmi pară rău, doar că astăzi nu mai am nevoie de caieţel şi pix ca să treacă predica mai repede şi nu mai cânt pentru a primi un pacheţel. M-am făcut băiat mare!

biserica

Singura poză pe care o am de când eram mic la biserică. Nu aveam chiar 4-5 ani aici dar merge 😀

Advertisements

3 thoughts on “Amintiri din copilărie – Episodul 3 – Păşitul în biserică

  1. aveai exact 5 ani şi 4 luni în poza asta. Poza e din 90’…şi apropo…de ce nu zici că ai muşcat-o pe tanti cu părul alb,părul alb, privire caldă şi vocea blândă?

  2. Frumoase amintirii!!!Nu mai tin minte exact cum a fost prima data cand am intrat intr-o biserica pentru ca eram prea mica.Imi aduc insa aminte de momentele in care trebuia sa spun poezie k aveam emotii foarte mari si nu stiam cum sa o termin mai repede ca sa ma ascund pe undeva!!!
    Dar ca si tine am crescut mare si nu mai mi-e rusine sa vorbesc in public!!
    Frumoase amintirii!

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s