Multă lume încearcă să câștige respectul celor din jurul lor și de multe ori rezultatul e unul total opus. De când suntem copii și până când închidem ochii vrem să fim respectați și să fim apreciați pentru cine suntem, să nu fim niște umbre care doar trec prin viață neobservați și nerecunoscuți. De când suntem mici ne dorim să fim văzuți bine în cercul de prieteni, să fim lideri sau măcar în apropierea liderilor. Țin minte când eram mic ce nu făceam noi ca să fim bine văzuți? Făceam fel de fel de grozăvii vrând să impresionăm fetele, să impresionăm grupul de prieteni. Săream din copaci, de pe magazine sau terase deși ne era teamă de înălțime, jucam jocuri pe porunci destul de ciudate, toate ca să fim apreciați și respectați. Prin generală sau liceu mai toată lumea vroia să fie respectat, să fie popular prin școală sau liceu. Era bine să stai printre cei populari și ajungeai și tu popular. La fel, făceam fel de fel de boacăne ca să fim bine văzuți prin colectiv. Se pare că era și este o modă că dacă faci chestii nasoale profilor ești tare. Oricum, pe la facultate lucrurile semănau în parte cu cele din liceu numai că acolo ai mai multă minte și realizezi că nu așa se câștigă respectul. Până la urmă respectul se câștigă. Unii cred că îl pot avea prin forță. El se câștigă, nu se impune. Dacă îl impui devii tiran, un dictator.
Și până la urmă cum se câștigă respectul? Unii ar zice că dacă ești orgolios în viață reușești să câștigi respectul. De fapt orgoliul înseamnă mândrie, îngâmfare, infatuare, iubire de sine. Nu cred că astea sunt atributele cu care poți câștiga respectul cuiva. Alții cred că prin perseverență poți să câștigi respectul. Perseverența în domeniul pe care îl stăpânești sau îl agreezi cel mai bine poate să aducă o formă de respect, dar numai din partea celor care sunt în aceiași nișă cu tine. Asta pentru că s-ar putea să ignori celelalte domenii și să pierzi respectul celorlalți. Al familiei, rudelor, prieteni vechi care chiar te-au ajutat în timp.
Până la urmă cum poate fi câștigat respectul? Răspunsul e simplu: prin onoare. Mulți în ziua de astăzi confundă orgoliul cu onoarea. Sunt lucruri complet diferite. Să fi orgolios am descris mai sus ce înseamnă. Să ai onoare în schimb înseamnă să îți cunoști valoarea și să știi că locul tău nu este printre faptele lipsite de bun simț, scrupule sau morală. Să ai onoare înseamnă să ai caracter. Să fi un om de onoare înseamnă să fi un om cu caracter. Un om cu o frică de Dumnezeu, un om cu conștiință și care dincolo de toate știe ce înseamnă că ai morală. Dacă ai onoare, ai morală. Ai morală, ai conștiință. Ai conștiință, ai caracter. Ai caracter, ai respect. În ziua de azi e greu să mai găsești oameni de onoare. Ei mai există, dar sunt tot mai greu de găsit. Dacă vrei să fi respectat, încearcă să ai onoare. Crede-mă, merită 🙂
P.S: Onoarea nu se măsoară în medalii.
Terasa cu bloggeri 
Bine spus respectul se castiga, nu se impune. Eu, de ex. respect oamenii corecti, drepti, onesti, care se tin de cuvant. Oamenii care au onoare, asa cum bine subliniezi si tu in articol. Daca una imi spui in fata si alta faci pe la spatele meu, de ce te-as respecta? Daca ai doua fete, daca esti ipocrit si viclean, de ce te-as respecta?
Unul din lucrurile care s-a pierdut in societatea romaneasca(ca tot vorbeai si de scolari) este respectul. Nimeni nu mai respecta pe nimeni, ca, deh, asa s-a inteles democratia in Romania.
S-a răsturnat scara de valori. Înainte dacă îmi făcea cineva morală îmi venea să intru în pământ de rușine. Astăzi riști să-ți iei bătaie. Non-valorile au devenit valori, iar valorile au devenit subiecte tabu, sau chiar au rămas pentru fraieri…
Imi place metoda ta de a castiga respectul, pot spune ca mi s-a intamplat sa castig respect in liceu printr-o astfel de metoda si uneori ma tot intrebam ce am facut, acum mi-ai deschis ochii. Unele lucruri se pare ca le faceam involuntar, fara sa vreau acel respect, le faceam mai mult pt respectul meu pt mine si asa l-am castigat si pe al colegilor…sper sa ca sa fiu la fel… si sa perseverez.
Si din moment ce tu ai scris, inseamna ca stii cum sa castigi respect 🙂
Te felicit în cazul ăsta. Discutam ieri cu cineva pe tema asta, tocmai de aici a venit și articolul în cauză și când m-a întreba dacă eu sunt om de onoare i-am răspuns: sper să fiu. Așa spun și acum. Eu sper să fiu om de onoare. Nu știu cât respect am reușit să atrag dar sper să fiu un om de onoare înainte de toate 😛
“fi” din titul articolului se scrie cu doi i > “sa fii”