Predestinare?

Nu știu când ați fost ultima dată recunoscători pentru ceea ce aveți, sau pentru cineva de lângă voi. Probabil că așa mult v-ați obișnuit cu un lucru sau cu prezența cuiva încât deja ți se pare ceva absolut normal ca ele să existe în viața ta. Cum ar fi însă dacă te-ai trezi într-o zi fără un lucru sau fără o persoană dragă ție? Poate că ai fi disperat, poate ai începe să pui întrebări cum ar fi: ”de ce mie?”, ”oare numai mie mi se putea întâmpla asta?” sau ”ce o să mă fac de acum încolo?” și lista ar putea continua. Sau poate că imediat ai începe să regreți că nu ai apreciat la timp ce ai avut? Posibil, foarte posibil. Unii poate și-ar plânge de milă tot lor și nu persoanelor pe care le-au pierdut.

Acum gândește-te când ai fost ultima dată revoltat că nu primești ce primesc prietenii tăi? Sau când ai fost revoltat ultima dată că deși te zbați și încerci tot nu ajungi unde altcineva ajunge cu ușurință? Când te-ai simțit neîndreptățit de viață crezând că meriți mai mult decât ai și viața nu e dreaptă cu tine? Și probabil că ultima dată când te-ai simțit așa ți-ai pus aceleași întrebări ca în primul caz: ”de ce mi se întâmplă mie?”,”oare numai mie mi se putea întâmpla asta?” , etc.

Și știi care e realitatea? Că nu. Nu numai ție ți se putea întâmpla și li se întâmplă și altora. Poate că îi spui predestinare, poate soarta pe care nu ți-o poți schimba pentru că ”așa îți e scris în stele”. Când aud lucrurile astea mă simt de parcă am avea un Dumnezeu care joacă zaruri. Azi îl ajut pe X și îl dezavantajez pe Y, mâine ajut pe K și dezavantajez pe Ț. Cu siguranță că știe Dumnezeu mai bine ce e bine pentru noi, știe El mai bine dacă ne-am descurca cu ceea ce au alții. Poate că cineva care nu are problemele mele nu ar face față nici măcar 2 ore în pielea mea. Sau poate că dacă aș avea ceea ce are altul și îmi doresc atât de mult, poate mi-ar face rău. Suntem atât de diferiți unul de celălalt încât nu se știe dacă ce are altul ar fi bun și pentru mine, sau dacă toată lumea ar face față problemelor mele. Până la urmă ar trebui să vedem bine ce avem în viața noastră și să apreciem ce avem. Să nu mai fim nemulțumiți și revoltați că nu totul merge cum ne-am dori noi și să nu uităm că nu suntem doar noi cei care mai au și necazuri. În timpul în care eu am scris articolul ăsta în lume au murit aproximativ vreo 1000 de persoane și s-au născut vreo 2000. Așa că trebuie să știi că alții au viață mult mai grea ca tine, alții au mult mai bună, dar sigur nu ar rezista având problemele tale sau ale mele.

Acum probabil că dacă un ateu va citi ce am scris aici va spune că nu există Dumnezeu că totul e predestinare. Nu am cum să-i fac pe atei să creadă în existența lui Dumnezeu cum nici ei nu mă pot face să cred în neexistența Lui. Eu unul știu că toate au un rost, toate sunt măsurate și nimic nu este la întâmplare. Dacă și haosul are ordinea lui cum aș putea să cred că viața nu are o ordine a ei? Eu unul am să apreciez mai mult ceea ce am decât să mă revolt pentru ceea ce nu am. Poate că aici e și secretul: ca să primești mai mult trebuie să apreciezi mai întâi ceea ce ai, cu bune și rele.