Realităţi · România mea! · Scrisori

În ce lume trăim?

Indiferenta

Odată cu revenirea prin zonă, am mai răsfoit câteva bloguri pe care intram cu drag în urmă cu 1 an. Din fericire ele încâ sunt active și nu au luat pauza precum subsemnatul. Citind prin ele mi-am dat seama pentru a nu știu câta oară că lumea asta în care trăim e defectă. Și încă defectă rău de tot. Este atât de greu să mai găsești ceva normal, ceva despre care să poți spune că e bun. Din fericire mereu vor exista și lucruri bune, însă, parcă de la an la an o luăm tot mai la vale. Din ce în ce omul ajunge să se denigreze tot mai mult. Valorile nu doar că erau răsturnate, dar treptat dispare sensul cuvântului valoare, iar dacă îți mai vine pe limbă ideea de valoare, societatea de astăzi o transformă în preț. Pentru că nu e așa, totul are prețul lui ?! Nu ne mai gândim că important este să fim noi corecți, să știm că am pus capul pe pernă și nu am fi putut face lucrurile mai bine în ziua respectivă. Este suficient să deschizi doar puțin ochii și să vezi că te lovești tot mai mult de invidii, răutăți, indiferență și abuzuri. Totul gratuit și fără remușcări. Rușinea și responsabilitatea au dispărut iar în locul lor a apărut tupeul și imoralitatea. Nesimțirea a acoperit bunul simț pentru că dacă ai bun simț ești fraier. Dacă mai crezi că se poate mai bine ești naiv și prea slab pentru lumea actuală.

Ne mirăm că facem copii de care nu are nimeni grijă, pe care vrem să îi educe o învățătoare sau să îi formeze profesorii în gimnaziu. Uităm că un copil are nevoie de atenție, educație și dragoste. Ne așteptăm să îi crească un ONG prin proiecte în școli, îi lăsăm la televizor că acolo găsesc informații, sau pe internet. Apoi ne mirăm că atunci când vor crește vor fi oameni mari cu minte de copii și fără un set de valori.

Începem să legalizăm cele mai ciudate lucruri. Lăsăm la liber droguri, prostituție și imoralitate apoi ne mirăm că am ajuns să vedem numai rău în jurul nostru. Dacă olandezii vor legaliza și pedofilia nici nu vreau să îmi imaginez ce va urma. Am ajuns să fim atât de exigenți cu un părinte care îi dă o palmă copilului său sau să apărăm drepturile animalelor mai mult decât ne pasă de cei din jurul nostru. Apoi ne mirăm. Ne mirăm că totul o ia la vale. Nu spun că sunt de acord cu brutalitatea aplicată copiilor sau animalelor, dar undeva au fost făcute greșeli mari. Atenția a fost îndreptată către aspecte mai puțin importante, iar echilibrul a dispărut. Prin aplicarea a prea multor drepturi de fapt ne-am limitat drepturile. Nu e ironic? Copilul are acum dreptul să sune la protecția copilului dacă a primit o palmă de la părinte iar părintele va fi amendat. Ne mirăm apoi că avem copii lipsiți de bun simț.

Mulți tineri fac copii pentru care încă nu sunt pregătiți și asta pentru că nu au primit nici ei o educație potrivită. Generațiile se schimbă iar astăzi generația imediat după decembrie ’89 a început să aibă copii. Copii pe care puțini știu să îi educe. Asta se întâmplă într-o țară căreia îi dai libertatea peste noapte și nu îi dai și instrucțiuni de folosire. Nu știu cum să o folosească. Nu știu câți se gândesc astăzi că libertatea lui se termină acolo unde îi calcă dreptul la libertate al altcuiva.

Din păcate astăzi copii primesc ca sfat din partea părinților să nu fie naivi, să nu se lase călcați în picioare de nimeni și să nu fie ei mai fraieri. Problema că societatea de astăzi prin fraier înțelege: bun simț, civilizat și bun la suflet. Majoritatea oamenilor de astăzi se gândesc doar la ei. Nu îi mai interesează de celălalt și vor totul pentru ei. Cum oare am putea să credem că așa putem merge înainte? Lumea a ajuns acolo unde dacă nu înșeală pe cineva nu se simte bine. Toată lumea face, eu de ce să nu fac? Ce, sunt mai fraier?

Așteptăm să vină cineva și să schimbe totul. Eventual o clasă politică nouă și să facă ei o abracadabră și să apară peste noapte o lume civilizată și bună la suflet, corectă și empatică. De fapt, până nu vom înțelege că totul pleacă de la noi, nu se va schimba nimic. Până nu vom respecta pe cel de lângă noi nu vom putea să schimbăm nimic. Măcar să îl respectăm dacă nu îl putem iubi.

M-aș bucura ca fiecare să își facă treaba cât mai bine posibil și să nu se lase modelat de lume așa cum este ea.

2 thoughts on “În ce lume trăim?

  1. Nu cred ca se puteau spune mai bine decat atat lucrurile!
    Sunt de acord cu tine…dar se mai poate schimba ceva? Totul e intors pe dos parca dintr-o data lumea s-a transformat in altceva iar oamenii au incetat sa mai traiasca, ei doar exista.

Aici discutăm ideea în sine, nu persoana care o exprimă.