Ține-ți dușmanii aproape

Știu că a trecut mult timp de când nu am mai postat niciun articol cu temă creștină. Zilele trecute mi-a trecut prin fața ochilor două versete care la prima vedere sunt intrigante, poate pe alocuri revoltătoare. Se găsesc în Proverbe, capitolul 25.

^25:21 Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.
^25:22 Căci făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti.

O vorbă din bătrâni spune să-ți ți dușmanii aproape. Textul de mai sus nu se referă chiar la proverbul românesc. La prima vedere este o modalitate de a te răzbuna pe cel care îți face rău, dar cum tot în biblie stă scris că răzbunarea este a Domnului (Deuteronom 32:35, Romani 12:9, Evrei 10:30), nu asta vrea să transmită. Așadar, ce vrea să spună versetele de față? Să zicem că aveți pe cineva care s-ar bucura nespus de răul vostru, (și cam toată lumea are măcar o astfel de persoană, fie că i-a făcut ceva, fie că nu i-a făcut), iar această persoană vă face fel de fel de probleme, ba chiar crează diferite scenarii. Prima reacție care îți vine în minte este să îi zici ceva de neamuri, apoi îți vine să îi dai câteva, apoi s-ar putea să îți treacă prin cap să îi întorci serviciul și omenește vorbind lucrurile astea sunt normale. Este interesant faptul că cele două versete vor să facem total pe dos și nu pentru a pune cărbuni aprinși pe dușmanii noștri.

Odată ce dușmanul nostru ne coace câte ceva noi avem trei variante. Prima ar fi să ne enervăm și să ne facem singuri dreptate, a doua variantă ar fi să îl ignorăm, iar a treia este să îi facem bine. Dacă chiar și a doua e greu de realizat când tot te calcă pe bătături, atunci ultima chiar sună a S.F. Dacă alegem prima variantă, care pare cea mai lejeră, foarte probabil că ne vom simți bine pentru o perioadă foarte scurtă, dar după un timp cu siguranță te vei simți la fel de nenorocit ca cel pe care te-ai răzbunat. Practic, te-ai coborât la nivelul lui.

Să ignori nu e tocmai cea mai bună variantă. De la indiferență pornesc multe alte probleme în societatea de azi: dezbinarea dintre oameni, relațiile reci, ura, nepăsarea, egoismul, rasismul, iar într-un final ajungi la roadele finale: hoții, tâlhării și crime. Totul pleacă de la indiferență. Așadar indiferența nu e o soluție, mai ales că totuși e greu să faci pe indiferentul când cineva îți tot face rele.

Ar mai fi și a treia variantă care deși este cel mai greu de aplicat, aduce cele mai multe beneficii celor care o aplică. Dacă tu o să îi întorci răul cu bine s-ar putea ca într-o zi, să pui pe gânduri acel dușman și să se întrebe dacă nu cumva ar fi cazul să pună punct răutăților. Alegând varianta a treia nu te cobori la nivelul celui care îți vrea răul. Ce-i drept și dacă ești ignorant tot asta faci, dar alegând a treia variantă îi arăți celuilalt nu numai că nu te cobori la nivelul lui, dar alegi să ai alte valori. Până la urmă, reușind să îi faci bine dușmanului tău, îți vei crea un caracter puternic și vei avea numai de câștigat. Chiar dacă celălalt nu va aprecia și va continua cu răutățile, cel puțin tu vei fi liniștit și vei fi împăcat cu tine și cu Dumnezeu.

Probabil vor există persoane care vor spune că am bătut câmpii dar chiar îi rog să încerce să facă măcar o dată bine dușmanului său și aștepte să vadă consecințele. Îl asigur că se va simți liniștit. Eu unul când am ales să mă răzbun singur, după un timp mă simțeam mai rău decât atunci când dușmanul meu îmi făcuse rău. Prin cele două versete Dumnezeu vrea să ne facă nouă bine și nu să ne ajute să ne răzbunăm. Eu zic că merită să încercăm 😀